Învierea Domnului sau Sfintele Paști este cea mai însemnată sărbătoare creștină, care face parte din ciclul pascal și începe cu postul de 7 săptămâni.
Duminica Învierii este precedată de Săptămâna Patimilor/Săptămâna Mare, ultima săptămână a Postului Mare, în care se desfășoară o serie de activități cu caracter religios, liturgic și precreștin.
Printre cele aparținând fondului precreștin, desfășurate în Săptămâna Mare, se numără curățenia generală a casei și a gospodăriei, pregătirea alimentelor rituale, a preparatelor din aluat, pască, cozonaci, sacrificiul (ritual) al mielului și vopsirea/împistrirea ouălor.
În Joia Mare, când Raiul și Iadul sunt deschise, se întâlnesc o serie de practici de purificare (spălatul ritual al membrilor familiei), de apărare (aprinderea focurilor rituale) și practici de pomenire a morților.
În Joia Mare, femeile vopsesc ouăle și fac pasca. Din aluatul frământat pregătesc și alte copturi, cu valoare simbolică mare - cristăți (prescuri), scărițe, pupeze, pentru pomul pomenilor. Joia Mare sau Joia Patimilor este și o zi a morților, tradițiile din această zi au un puternic simbolism funerar.
Pasca, prin forma rotundă și prin semnul crucii, este asociată cu moartea sacrificială a Mântuitorului Iisus. Pregătită în Săptămâna Patimilor, este consumată ritualic în Duminica Învierii.
Toate fazele de pregătire, de la cernutul făinii, frământarea aluatului și coacerea la cuptor, întrunesc condiția purificării și curățeniei absolute. Înainte, bătrânele care pregăteau pasca primeau dezlegare de la preot, se apucau de lucru în haine curate și numai după rugăciune.
Înțelegerea acestor obiceiuri vine din semnificația pe care pasca și aluatul ritual le au, de prag pregătitor, la intrarea în timpul sacru al sărbătorii.
Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creștinii care s-au spovedit se împărtășesc.
În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obișnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi își pun sfoara sub pernă ca să-și viseze alesul.
În această seară este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli și la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Vinerea Mare este cea mai neagră zi, în care a avut loc răstignirea lui Iisus. Rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea Lui Iisus.
Seara, în biserici se oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioși, în frunte cu preoții, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt și înconjoară casa, ținând în mână lumânarea aprinsă.
În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spune că este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarece Lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.
Alte superstiții ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.
Sâmbăta Paștelui are și ea încărcătură ritualică deosebită, cu semnificații legate de moartea sacrificială a lui Iisus și anticiparea Învierii, oamenii se pregătesc să meargă la slujba de la miezul nopții.
Duminica Paștelui sau a Învierii este o zi de sărbătoare și de bucurie, cu o semnificație profundă a biruinței vieții asupra morții. Patimile și Învierea lui Iisus reprezintă trecerea de la sclavia păcatului și a morții la eliberare și viață, revelate creștinilor prin credință și mântuire.
În Duminica Paștelui îmbrăcăm un obiect vestimentar nou, o cămașă nouă sau pantofi noi și mergem la biserică. Fiecare creștin îndeplinește, în această zi, ritualul luării luminii odată cu pasca cu vin, moment ceremonial al zilei, ce urmează anumite prescrispții; pasca se ia pe nemâncate, în ordinea vârstei.
Tot în această zi ne mai putem aminti de unele obiceiuri vechi, uitate, precum spălatul ritual în zorii zilei, cu apă neîncepută, în care se strecurau obiecte cu încărcătură augurală, bănuțul de argint și oul roșu.
Un alt moment ritual al zilei este ciocnirea ouălor roșii și rostirea “Hristos a înviat”, care reprezintă o recunoaștere a Învierii și așezarea la masa de Paște, bogată în bucate pregătite încă din Săptămâna Mare.
Simbolistica ouălor de Paști trebuie căutată înainte de nașterea lui Hristos, in timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții si al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi, cu două mii de ani înainte de Hristos.
Folclorul conserva mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroșit, a spus celor de față: “De acum înainte, să faceți și voi ouă roșii și împiestrițate, Întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut și eu astăzi”.
Culoarea roșie cu care le vopsesc creștinii la Paști reprezintă focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale și se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de partener, în timp ce rostește cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde “Adevărat a înviat”.
Țăranii noștri au obiceiul ca, in dimineața din duminica Paștelui, să-și spele fața cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roșu, având credința că astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși ca un ou roșu. După consumarea ouălor, cojile roșii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun.
În tradiția populară de la noi, oul roșu de Paști ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor. (surse - https://www.facebook.com/muzeuletnografic.reghin ; azm.gov.ro, crestinortodox.ro; foto - telegrafonline, a1.ro, radioromaniacultural.ro, kanald.ro, impact.ro, savoriurbane.com)
Documentar de ILEANA SANDU
