Sărbătorim și în acest an, la 29 aprilie, Ziua Națională a Veteranilor de Război, o zi specială, consacrată drept moment de referință pentru a-i cinsti pe venerabilii ostași ai țării, pe cei care ne-au învățat, de-a lungul timpului, lecția demnității și a patriotismului, dovedindu-ne, cu puterea faptelor de arme, că iubirea de țară este cea mai nobilă virtute, pentru care merită și trebuie să lupți până la sacrificiul suprem.
Se împlinesc anul acesta 120 de ani de când ziua de 29 aprilie a intrat în istorie, zi în care Regele Carol I, prin Înalt Decret, a hotărât să acorde calitatea de veteran tuturor supraviețuitorilor care luptaseră în Războiul din 1877-1878 pentru cucerirea Independenței de stat, prin eroism și jertfă, la Grivița, Plevna, Smârdan și Vidin.
Hotărârea regelui și gestul său au constituit, în fapt, aplicarea Convenției de la Geneva a statelor europene, potrivit căreia cei chemați de patrie la luptă au dreptul să devină, după un sfert de veac, veterani de război.
Astfel s-a decis instituirea onorantului titlu și, în același timp, veteranilor le-au fost asigurate și unele drepturi.
O zi aparte pentru sărbătorirea acestor bravi ostași nu a existat multă vreme. La începutul anilor 2000, Asociația Națională a Veteranilor de Război (ANVR), constituită în 27 decembrie 1989 de către cei mai în vârstă ostași ai țării, VETERANI DE RĂZBOI, a propus ca data de 29 aprilie să fie decretată zi națională a veteranilor de război, fapt ce s-a împlinit mult mai târziu, în toamna anului 2007, fiind apoi consfințită prin Legea 303 din 13 noiembrie 2007.
Puțini sunt veteranii de război care, în cei 77 de ani de la încetarea celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au putut bucura de condiții mai bune pentru a uita de suferințele și jertfa de care au dat dovadă.
Când scriu aceste rânduri, gândul mă poartă către cei care au căzut eroic, dincolo de granițele țării sau pe meleagurile natale, luptând pentru eliberarea gliei strămoșești, în Basarabia, Bucovina, Odesa, la Cotul Donului, în Stepa Calmukă, în Caucaz, la Stalingrad sau Crimeea, în Ungaria, Cehoslovacia, Austria, în Dobrogea, Muntenia sau Oltenia, la Oarba de Mureș, Carei, Satu Mare și în multe alte locuri.
Mulți, chiar foarte mulți dintre eroii ce au o cruce la căpătâi sau se află în gropile comune sunt din județul Mureș sau au căzut eroic în acest județ.
Nu-i pot nominaliza pe toți eroii mureșeni, dar, în rândul celor pe care îi evoc, doresc să se regăsească toți cei ce au înnobilat cu sângele vărsat pământul românesc: Bărdășan Vasile, Marian Dumitru, Bărdășan Iacob, Cătană Vasile, Costinaș Ioan, Marian Nicolaie, slt. Milea Vasile, sergent major Mărginean Ioan, cap. Morar Iustin, Buzaș Zaharie, Nuți Zaharie, Pupăză Mihail, Șuteu Dumitru, Teșculă Nicolae, Țâră Ioan, Bloj Gheorghe, Lazăr Ioan și foarte mulți alții, până la 18.875 de eroi mureșeni.
Județul Mureș deține un trist record prin Cimitirul de la Oarba de Mureș unde-și dorm somnul de veci peste 11.000 de bravi eroi ai neamului românesc, din toate județele patriei.
Nu-i voi uita nicicând pe cei ce au avut norocul să scape cu viață și mai sunt printre noi: Orban Alexandru, Suciu Ioan, Anton Ioan, Holom Dumitru, Barabas Ștefan, Chețan Victor, Covaci ioan, Petrea Vasile, Simonfi Ladislau, Frătean Constantin, Cepoi Ioan, Balazs Mihai, Orban Ludovic, Duca Vasile. Curta Gheorghe și alții, până la un număr de numai 32 de veterani de război în viață, în județul Mureș.
Puțini au mai rămas. Nu poți fi sigur de la o zi la alta - căci numărul lor scade dramatic - că nu greșești și că ei mai sunt, cu adevărat, printre noi.
Sărbătorirea zilei de 29 aprilie constituie, pentru cadrele militare active, pentru cei în rezervă sau în retragere, un motiv de mândrie pentru valorile fundamentale ale ostașului român - onoare, demnitate, disciplină și solidaritate.
Vom așterne flori pe mormintele eroilor noștri, ce s-au jertfit pentru apărarea valorilor sacre ale poporului român, în semn de recunoștință și aleasă amintire - un omagiu sincer pentru toți cei care au înnobilat cu sângele lor pământul moștenit de la străbuni, cărora le suntem datori să le păstrăm o veșnică prețuire.
De ziua lor, bravii noștri veterani de război, puțini câți au mai rămas - trăiesc un sentiment de mândrie că urmașii lor, aflați sub drapele de luptă ale marilor unități și unități continuă cu aceeași dăruire exemplul de abnegație și devotament în misiunile încredințate, în țară și în teatrele de operații.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca pe aceia care nu mai sunt printre noi să-i aibă în pază, iar celor ce sunt să le dea multă sănătate.
La Mulți Ani!
General-maior (retragere) GHEORGHE POPA Președintele Filialei Județene Mureș a ANVR
N. red. Potrivit informațiilor prezentate în albumul “100 de ani de viață, 100 de ani de istorie”, publicat cu prilejul Centenarului Marii Uniri, pe site-ul Ministerului Apărării Naționale (mapn.ro), în Războiul de Independență (1877-1878) și-au sacrificat viața 10.000 de ostași din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operații * În Primul Război Mondial, în care a fost mobilizată 11% din populația țării, respectiv peste 880.000 de militari, victoria a fost obținută cu jertfa a peste 335.000 de morți și dispăruți, a peste 75.000 de invalizi și a circa 650.000 de morți din rândul populației civile * În cel de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000
de morți, răniți, dispăruți, prizonieri, răniți și invalizi, din care circa 92.000 de militari decedați. La data publicării volumului, în 2018, mai erau în viață aproximativ 8.300 de veterani de război, circa 250 de văduve de război și în jur de 63.000 de văduve de veterani de război
* Un eveniment cu valoare de premieră în istoria țării a fost declararea, la propunerea MApN, de către Guvernul României, a anului 2015, ca an al veteranilor de război * Demn de subliniat este și faptul că, deși a avut posibilități financiare modeste (de la bugetul de stat) ANVR a reușit să editeze, în acești ani, 11 volume intitulate “Veteranii pe drumul onoarei și jertfei”, iar în cadrul unor filiale și la nivel central a facilitat apariția unor reviste consacrate venerabililor oșteni. (I.S.)
