Jumătate de veac în slujba Istoriei - MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI, INAUGURAT ÎN ZIUA DE 8 MAI A ANULUI 1972, ESTE UNA DINTRE INSTITUȚIILE REPREZENTATIVE ALE CULTURII ROMÂNEȘTI

Distribuie pe:

Adăpostit într-o clădire - monument istoric, denumită în trecut Palatul Poștelor (12C, Calea Victoriei, în vechiul centru istoric al Capitalei), construită între anii 1894-1899, pe baza planurilor arhitectului Al. Săvulescu (1847-1902), având ca model Palatul Poștelor Federale din Geneva, Muzeul deține un bogat patrimoniu incluzând peste 650.000 piese, organizat în următoarele colecții: ceramică, lapidarium-tegularium, numismatică, filatelie, medalistică-sigilografie, tezaur, manuscrise, tipărituri, artă plastică, artă decorativă, fototecă istorică, stampe, hărți, metal, armament și echipament, textile și mobilier.

În sala Tezaurului Istoric sunt expuse peste 3.000 de piese deosebite (unele unicat), realizate din metale și pietre prețioase, aparținând unor civilizații care au existat - de-a lungul timpului - pe teritoriul actual al țării noastre sau ilustrând evenimente și activitatea unor personalități istorice din vremurile trecute.

Expoziția permanentă din Lapidarium este amenajată într-o clădire special construită la sfârșitul anilor '60 ai secolului trecut, astfel încât să poată fi expuse aici copia la scară naturală a bazei Columnei lui Traian și copii după scenele reprezentate pe acest monument excepțional al Antichității, cât și monumente epigrafice și arhitectonice datând din epoca antică și din Evul Mediu, toate plasate într-o expunere cronologică. Sunt prezentate monumente civile (acte, decrete, monumente onorifice), religioase (monumente funerare și votive), sculptură și elemente decorative și de arhitectură.



Coiful de aur de la Coțofenești

Prin colecțiile sale, Muzeul Național de Istorie a României deține un fond foarte valoros de bunuri de patrimoniu mobil care ilustrează toate perioadele semnificative din trecutul poporului român, cât și din vremea unor civilizații care au existat în vechime pe actualul teritoriu al țării noastre. (...)

În prezent, Muzeul Național de Istorie a României prezintă publicului două mari expoziții permanente - Tezaur Istoric, Lapidarium - Copia Columnei lui Traian - și expoziții temporare în Holul Central.

Unul dintre artefactele cele mai spectaculoase, cu o valoare arheologică, istorică și artistică excepțională, este, fără îndoială, celebrul coif princiar getic din aur de la Coțofenești, descoperit întâmplător în anul 1928, pe teritoriul unei așezări din a doua epocă a fierului, situată pe dealul din vecinătatea satului Coțofenești, comuna Vărbilău, Județul Prahova. (...)

Lucrat din foaie din aur, coiful avea o calotă în formă de con cu vârful rotunjit, ornamentată cu rozete conice dispuse în rânduri orizontale. Partea superioară a calotei lipsește. Frontalul dreptunghiular, tipic getic, este decorat cu o pereche de ochi apotropaici, proeminenți, cu sprâncenele răsucite în sus. Pe obrăzarele fixe, dreptunghiulare, de asemenea specifice coifurilor getice, este reprezentată câte o scenă de sacrificiu înfățișând un războinic înjunghiind un berbec. Fiecare obrăzar are câte un orificiu la bază. Apărătoarea de ceafă, dreaptă, este ornamentată cu două frize suprapuse, decorate cu animale fantastice. Reliefurile care ornamentează coiful au fost realizate prin repusaj, foaia de aur fiind modelată la rece, de pe revers. Coiful, din aur cu titlul de 750‰, are înălțimea de 25,50 cm., diametrul la bază de 20,00 cm. și greutatea de 725,40 g.

Artefactul este similar coifului getic din aur din secolul al V-lea î. Chr., descoperit la Cucuteni-Băiceni, județul Iași, celor din argint parțial aurite din inventarul mormintelor princiare getice de la Agighiol, județul Tulcea, și Peretu, județul Teleorman, sau coifului din argint de la Porțile de Fier, județul Mehedinți, care datează, toate trei, de la sfârșitul secolului al IV-lea - începutul secolului al III-lea î. Chr. Se remarcă și la piesa descoperită la Coțofenești influențele stilistice grecești sau scitice, de sorginte persană, cum este decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar și elemente getice, cum ar fi modul specific de reprezentare a ochilor de pe frontal. Se presupune că, în credința traco-geților, ochii apotropaici ar fi avut funcția magică, de a conferi purtătorului puteri sporite în lupta cu dușmanii. Particularitățile stilistice originale, maniera de execuție realizează unitatea între elementele de origini diverse în arta prelucrării aurului la geți.

(Alexandru Arbunescu, muzeograf - Biroul Tezaur Istoric, MNIR)

Lasă un comentariu