Placido Domingo și Jose Carreras au uimit lumea cântând împreună. Chiar și cei care nu au vizitat niciodată Spania știu despre rivalitatea dintre catalani și madrileni, începută odată cu lupta catalanilor pentru autonomie, într-o Spanie dominata de Madrid.
Placido Domingo este madrilean, iar Jose Carreras este catalan.
Din motive politice, în 1984, Carreras și Domingo au devenit dușmani. Fiind foarte populari și căutați în întreaga lume, amândoi au stipulat în contractele lor că vor cânta numai dacă celălalt nu este invitat.
În 1987, Carreras se întâlnește cu un inamic implacabil, mult mai periculos decât rivalul său Placido Domingo: a fost luat prin surprindere de un diagnostic înspăimântător: leucemia.
Lupta lui împotriva cancerului a fost una dureroasă. A fost supus la numeroase tratamente; i s-au făcut un transplant de măduvă și transfuzii de sânge, care l-au forțat să meargă în Statele Unite o dată pe lună.
Cu toate că poseda o avere considerabilă, neputând să lucreze în aceste condiții, costurile mari ale acestor călătorii și tratamentul medical i-au epuizat finanțele.
Când a ajuns la sfârșitul posibilităților sale financiare, a descoperit o fundație din Madrid al cărei unic scop era să ofere suport pentru tratamentul celor care sufereau de leucemie.
Datorită suportului venit de la Fundația Hermosa, Carreras a învins boala și s-a întors pe scenă. A ajuns din nou la acel statut înalt și binemeritat, și a cerut să se alăture fundației.
Citind statutul, a descoperit că fondatorul, donatorul principal și președintele fundației era Placido Domingo. Mai târziu, a aflat că Placido a înființat această organizație ca să îl ajute cu tratamentul, dar a ales să rămână anonim, pentru ca bolnavul să nu se simtă umilit aflând că a acceptat ajutorul “dușmanului” său.
Dar partea cea mai emoționantă a acestei povestiri a fost întâlnirea lor! Găsindu-l pe Placido la unul dintre concertele sale la Madrid, Carreras a întrerupt evenimentul, și, umil, a îngenunchiat la picioarele lui, cerându-i iertare și mulțumindu-i în mod public.
Placido l-a ajutat să se ridice și, cu o îmbrățișare caldă, a pecetluit începutul unei mari prietenii.
Într-un interviu cu Placido Domingo, un reporter l-a întrebat de ce a înființat Fundația Hermosa într-un moment când, pe lângă faptul că un “dușman” a beneficiat de ajutorul ei, de asemenea, a ajutat un alt artist competitor.
Răspunsul său a fost scurt și clar: “Nu ne putem permite să pierdem o voce ca aceasta!”
Iată o poveste adevarată despre bunătate, care ar trebui să servească și ca exemplu, dar și ca inspirație.
MARIANA CRISTESCU
