ȘTIINȚA, LAUDA ȘI… FLUTURELE

Distribuie pe:

• “Gândirea științifică demonstrează că trebuie să existe Dumnezeu, iar religia - Îl descoperă și Îl vestește. Știința demonstrează logic necesitatea existenței Lui, estetica arată existența ideală în forme, iar religia unește, aduce comunicarea cu Dumnezeu. Sunt două metode de cunoaștere a lucrurilor superioare despre Dumnezeu și lume: Prima este o cunoaștere cu mintea - lumea materială, și apoi o cunoaștere cu inima - spirituală, astfel de cunoaștere spirituală, cu inima, ne dă posibilitatea să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, cu lumea superioară. În așa fel știința, folosind metoda de cunoaștere cu mintea, nu poate și nici nu are dreptul să nege existența lui Dumnezeu și a lumii spirituale, care se percepe prin metoda de cunoaștere cu inima”.

Voino Iasenetski (1877-1961),

profesor în medicină (chirurg), savant, teolog, episcop. Personalitate remarcabilă, care a încercat să îmbine în sine Știința cu Religia. Lucrările lui în chirurgie sunt studiate și astăzi de studenții în medicină. El afirmă, ca mulți oameni de știință de-altfel, că “Marea majoritate a oamenilor de știință cred în Dumnezeu”.

***

• “Nu pot înțelege la români mania lor de a se lăuda că sunt urmași ai coloniștilor romani, știind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutați din provinciile estice ale Imperiului, chiar și administrația introdusă de cuceritori aveau aceeași obârșie. Priviți chipul moților, al țăranilor din Țara Hațegului și Făgărașului, la maramureșeni și bucovineni și veți cunoaște figurile dacilor sculptați pe Columna de la Roma”.

Emmanuel de Martonne (1873-1955), geograf și pedagog francez, bine cunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor “României Mari” și pentru prima dată în istoria științei a geografiei României și a Munților Făgăraș, pe care i-a numit “Alpi”.

***

• “Fluturele este atras foarte des de lumina becului sau flacăra lumânării. Uluit fiind de lumina puternică, se năpustește asupra ei. El nu știe că se apropie de moarte; e ca într-un cerc din care nu mai poate scăpa. El se năpustește năuc spre flacără și piere”.

Așa este și cu păcatul. Oamenii habar nu au de puterea mare a păcatului, cât este de otrăvitor și dăunător. Ei se lasă ademeniți de plăcerile înșelătoare ale păcatului tot așa cum fluturele s-a lăsat ademenit de flacăra pierzătoare a luminii. Există și o altă lumină dătătoare, nu de moarte, ci de viață: “Eu sunt lumina lumii, tot cel ce vine la Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan, 19, 20).

P.S. Psalmul 106, vers. 1-7: “Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Să spună cei izbăviți de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmașului. Din țări i-a adunat pe ei, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă și cale spre cetatea de locuit n-au găsit. Erau flămânzi și însetați; sufletul lor într-înșii se sfârșea; Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei și i-a povățuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit”.

Cu dragoste creștinească,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu