MOTTO: “Sufletul omului este precum pământul țării; pentru a da roade trebuie cultivat” Mihai Eminescu
Pentru cinstirea și prețuirea înaintașilor, care s-au jertfit pe altarul țării, românii au înălțat monumente, spitale, școli și au atribuit numele eroilor neamului unor instituții de larg interes social, științific și cultural. Respectul, timpul și timpurile ne fac să ne oprim azi la o unitate emblematică a țării, Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” din Tg. Mureș.
Academician profesor Traian Săvulescu (1889-1963) a fost întemeietorul școlii românești de fitopatologie și protecția plantelor. A fost redactor responsabil al revistei “Buletin de la section scientifique de l, academie Roumain”, membru în comitetul de redacție al revistelor “Phytologische zeischrifz” din Berlin și “Sidowia”
din Bulgaria. A fost profesor universitar la Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu” și profesor la Universitatea din București, fiind primul președinte al Academiei Române și membru în numeroase academii străine, sprijinind în primul rând ocrotirea naturii.
Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” funcționează în una din cele mai frumoase clădiri din Tg. Mureș. În incinta sa se aud ecourile pașilor multor generații de elevi, care au învățat carte de-a lungului timpului.
Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” a luat ființă acum 80 de ani, în anul 1942, ca Școală medie de Agricultură. De la înființare și până în prezent, școala agricolă mureșeană a pregătit cadre pentru diferite profiluri și meserii, funcționând sub diferite denumiri, fiind singura unitate școlară din țară care nu și-a schimbat calificările profesionale.
În anul 2004, ca urmare a conjuncturii favorabile și a rezultatelor deosebite în activitatea școlară și extrașcolară, Grupul Școlar Agricol Tg. Mureș a devenit colegiu, purtând numele celebrului fitopatolog Traian Săvulescu. Din anul 2007, Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” a fost recunoscut ca școală europeană.
Dacă este să gândim o ierarhie a valorilor instituționale din învățământul preuniversitar mureșean, Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” ar ocupa cu siguranță unul din primele locuri, bucurându-se de prestigiu în acest spațiu plin de noblețe al oamenilor școliți.
Cred cu tărie în valorile profesionale formate și afirmate de-a lungul celor aproape 80 de ani de existență, valori care au făcut posibilă reînvierea cultului muncii, în specializările: agronom, veterinar, zootehnie, protecția plantelor, industrie alimentară, agroturism, legumicultură, horticultură, brutari.
Acum, din infinitul privirii retrospective, selectez un loc care, într-un fel s-au altul, mi-a marcat tinerețea și formarea profesională și mi-a călăuzit un drum în viață-școală. Și așa mă opresc la anii de liceu petrecuți în această școală și rețin din definiția școlii: “Școala-izvor, sursă de cunoștințe, de învățături, sistem și mijloc de instruire într-un anumit domeniu, prin învățare, prin practică și prin experiența dobândită prin aceste căi” (DEX al limbii române Ed. Academiei RSR 1975, pag 923). Cei care ajung aici, nu fără osteneală, pot spune că “aici pot să fiu eu însumi”.
Dar pentru a contura și chiar a evidenția pregătirea specifică primită în această școală și pentru a-mi aduce o modestă contribuție la prestigiul acestei școli, voi încerca să prezint profilul dascălilor care au fost și încă mai sunt în această școală: oameni care au știut întotdeauna să lucreze cu oamenii. Este știut faptul că cel mai greu este să lucrezi cu oamenii, având în vedere că fiecare om acționează după cele două componente de bază ale personalității, statutul și rolul său, care sunt diferite de la om la om (de la elev la elev). De altfel, oamenii cu personalitate, colegii mei deopotrivă, au răspuns mereu cerințelor prin ținuta corectă, caracter, autocontrol, obiectivitate și sinceritate, gândire critică, cu multă inițiativă și tact în relațiile cu elevii, cu optimism, cu simțul umorului.
Aici au fost întotdeauna și sunt profesioniști datorită pregătirii generale și de specialitate. Ca specialist, profesorul cunoaște foarte bine disciplina pe care o predă, la fel și metodologia de predare a acesteia, prin tactul psihopedagogic pe care îl au. Toți știu că munca în domeniul educațional este cea mai nobilă activitate ce se poate desfășura în societate. Multitudinea de variabile pe care le implică procesul de învățământ și care asigură funcționalitatea a determinat o serie de autori să considere activitatea educațională ca fiind de o complexitate aparte.
De fapt, peste timp, când ne amintim cu mult drag de profesorii noștri, ceea ce ne vine în minte în primul rând este ajutorul pe care l-am primit prin modelul, prin exemplul, în formarea personalității noastre, în cunoașterea noastră și mai ales în autocunoaștere. De aceea, absolvenții prestigioasei noastre unități școlare, deveniți personalități pe toate domeniile și meridianele lumii, sunt criterii de validare alături de perenitate.
Doresc ca arcul peste timp să devină cerc numai în infinit, convinși de faptul că “oamenii mari pot privi înapoi fără mânie”.
Prof. MACARIE IOAN Absolvent 1981-1982
