Vara începe cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie) și durează până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) * Numele lunii iunie (în latină - Iunius) vine de la zeița Iuno, soția lui Jupiter și protectoarea femeilor măritate. Se crede că nunțile făcute în iunie duc la cupluri durabile* Luna iunie, popular, se numește Iuniu, Cireșar sau Cireșariu * Cel mai important fenomen astronomic ce are loc în această lună este solstițiul de vară (21 iunie), cea mai lungă zi din an * Timpul calendaristic și vegetația ajung la maturitate, dar recoltele, oricât de promițătoare, sunt numai o făgăduință, nu o certitudine: dacă fulgeră și tună, vara va fi ploioasă și belșug la grâu; dacă plouă prea mult, strică via și strugurii; dacă e uscat, va fi belșug la mălai și struguri mulți; dacă sunt omizi, va fi recoltă bună la grâu și struguri.
2 IUNIE - ÎNĂLȚAREA DOMNULUI - ZIUA EROILOR
În fiecare an, la 40 de zile de la Paști, Biserica Ortodoxă marchează praznicul Înălțării Domnului. Prin hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru dreptate, libertate, pentru apărarea țării și întregirea neamului.
Potrivit credinței populare, odată cu Înălțarea Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace. Sufletele care rătăceau, deveneau strigoi și provocau neajunsuri oamenilor și animalelor. De aceea în această zi se practicau ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante despre care se crede că au proprietăți antiseptice (leuștean, alun, paltin); se buciuma la răspântia drumurilor și pe dealuri; oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leuștean; erau date de pomană bucate pentru morți.
11 IUNIE - SĂRBĂTOAREA GRÂULUI, DE SFÂNTUL VARTOLOMEU
În calendarul popular, Sărbătoarea Grâului este prezentă în ziua de prăznuire a Sfântului Vartolomeu, unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos.
În vechime, țăranii credeau că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu, îl împârguiește și îi grăbește coacerea. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatra, stârnea furtunile și vijeliile.
Oamenii nu munceau, iar prin multe zone ale țării nu se muncește nici în prezent. Țăranii se fereau de tot ceea ce putea amenința recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbații încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să dea înapoi, să nu mai crească. În această zi, țăranii mergeau cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat. Din acest grâu se făcea pâinea, dar ei hrăneau cu el și animalele și păsările, pentru a fi ferite de boli. Cei mai săraci din sat păstrau grâul pentru sărbători.
Mulți cred și acum că pe bobul de grâu se vede chipul lui Hristos. Pâinea era considerată “fața lui Hristos”, iar cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat.
12 IUNIE - SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR (DUMINICA CINCIZECIMII SAU A POGORÂRII SFÂNTULUI DUH)
Sărbătoarea a fost numită “Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, “Rosalia”, consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști. Este ziua în care Duhul Sfânt “S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor”.
Există obiceiul ca în această zi să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
24 IUNIE - NOAPTEA DE SÂNZIENE
Sânzienele sunt sărbătorite în ziua în care se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit credinței populare, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină.
În ajunul Sânzienelor, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de sânziene și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Dacă acestea se agățau de horn, era semn ca se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că atunci când coronița va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape.
Tot în noaptea de Sânziene, fetele își puneau sub pernă flori de sânziene pentru a-și visa ursitul. Exista și obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închiși, să le fie date spre mâncare. Se credea că după cum va arăta vita venită să mănânce cununa, așa va fi și viitorul soț!
Numele de Sânziene reprezintă zânele bune, dar și florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie.
Zeița protectoare a lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate, sinonimă cu Sânziana este, în sudul și estul țării, Drăgaica, invocată de fete la vârsta căsătoriei și de neveste cu copii în brațe, în timpul dansului ei nupțial, Jocul Drăgaicei. În timpul ceremoniei nupțiale, zeița bagă bob spicului de grâu și miros plantelor de leac, vindecă bolile și suferințele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, furtuni și vijelie, ursește fetele de măritat etc. Când i se nesocotește ziua, ea stârnește vârtejuri și vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus și îi îmbolnăvește, lasă florile fără leac și miros.
După Dansul Drăgaicei, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor și să sporească nopțile, se usucă rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelația Găinușei (Cloșca cu Pui), florile își pierd din miros și din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop și tei.
29 IUNIE - SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL. SÂNPETRU DE VARĂ. SĂRBĂTOAREA LUPULUI
Cei doi apostoli sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creștine declanșată de împăratul roman Nero.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt omagiați timp de trei zile, pentru ca ei să-i protejeze pe agricultori împotriva furtunilor, iar grânele lor să fie bogate. În mediul rural, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sânpetru și marchează începerea secerișului și jumătatea verii agrare.
În această zi, creștinii ortodocși respectă tradiția Moșilor de Sânpetru pentru casă și pentru sănătate. Se sfințesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci și mere acrișoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane și lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite și să nu fure vitele din gospodării.
Femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuți la viața veșnică din familia respectivă.
După această zi, fetele au voie să mănânce mere; în schimb, vârstnicele din familie “au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.
Dacă tună și fulgeră în ziua Sfinților Apostoli, nucile și alunele vor fi viermănoase.
În ziua de Sânpetru este bine să se împartă mere dulci și miere prietenilor și vecinilor și să le urăm spor la muncă și sănătate.
Tradiția spune că de Sfinții Petru și Pavel, oamenii au voie să lucreze aproape orice, dar să nu toarcă deoarece se crede că se “întorc colacii de la morți”.
Nu este indicat să fie scuturați merii până pe 29 iunie, deoarece poate cădea grindina peste culturi.
Pentru a fi feriți de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare. (surse documentare și foto: azm.gov.ro, alba24.ro; ortodox.ro, ziarebotosani.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
