V-ați fi putut imagina că, mai mulți decât în orice alt timp din istoria omenirii, în ziua de astăzi, în secolul XXI din mileniul 3 d.H., pe mapamond există 40.300.000 de “sclavi moderni”? Potrivit raportului privind Indicele Global al Sclaviei al Fundației Walk Free, “Sclavia modernă” include traficul de ființe umane, munca forțată, servitutea pentru datorii, căsătoria forțată, exploatarea sexuală, vânzarea și abuzul copiilor, precum și sclavia însăși. Deși este interzisă peste tot, aceasta este mai răspândită mai ales în țările dezvoltate, în diferite forme, la fel de hidoase, victimele fiind adesea din Europa de Est, respectiv România și Bulgaria.
În raportul dat se subliniază că numărul sclavilor în întreaga lume este cu mult mai mare decât s-ar putea presupune și se menționează că 403.000 de sclavi moderni se află în SUA, unde unul din 800 de oameni trăiește ca sclav. Se consideră că în Regatul Unit există 136.000 de sclavi moderni, iar estimările privind numărul sclavilor în Australia, Franța și în alte țări europene au crescut.
Potrivit aceluiași raport, 2.600.000 de sclavi moderni există în Coreea de Nord, unde unul din fiecare 10 persoane este supus la muncă forțată. Această țară fiind urmată de Eritreea, Burundi, Republica Centrafricană și Afganistan.
România este una dintre principalele surse de persoane, adulți și copii, traficate pentru exploatare sexuală sau pentru muncă silnică în Europa, arată un raport din 2020 al Departamentului de Stat al SUA. “Acuzațiile de complicitate la trafic de persoane au rămas nepedepsite, mai ales în cazul unor oficiali care exploatau minori aflați în grija unor orfelinate sau centre de plasament”, spune raportul citat. Autoritățile române au făcut puține eforturi, cu precădere în plan legislativ, pentru a reduce exploatarea minorilor.
Este împământenită preconcepția că majoritatea traficanților români din țările europene sunt romi. Dacă în cazul cerșetoriei cei mai mulți patroni români ai acestei forme de sclavie modernă sunt de etnie romă, nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește exploatarea sexuală sau obligarea minorilor de a munci la negru în țările europene dezvoltate - potrivit mai multor studii pe această temă.
România ocupă primul loc între statele UE ca sursă a victimelor traficului de persoane, arată un raport din 2020 al Comisiei Europene. Aproape trei sferturi dintre victime sunt femei și fete, traficate în special pentru exploatare sexuală. Copiii traficați reprezintă, la rândul lor, 25%. O parte o reprezintă fetele traficate pentru exploatare sexuală, iar o altă parte minorii folosiți pentru munca la negru.
La nivel global, profitul anual obținut din traficarea persoanelor se ridică la 29,4 miliarde de euro, iar la nivelul Uniunii Europene, profitul de pe urma acestei forme de sclavie este estimat la 2,7 miliarde de euro într-un singur an.
Numărul cazurilor care implică exploatarea sexuală online a copiilor a crescut în timpul pandemiei. Acest tip de infracțiune este, din păcate, mai greu de identificat, astfel că mulți infractori scapă de răspunderea penală. Instituțiile UE lucrează în prezent la o nouă legislație pentru combaterea abuzului sexual online asupra copiilor.
Exploatarea minorilor se manifestă în forme multiple, unele dintre acestea fiind privite de o parte a populației ca făcând parte din normalitatea vieții. Una din aceste forme de exploatare a copiilor este obligația de a munci. Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Muncii și UNICEF publicat anul trecut, numărul copiilor exploatați prin muncă a ajuns la 160 de milioane la nivel mondial, cu o creștere de 8,4 milioane doar în ultimii patru ani. Mai bine de jumătate din totalul la nivel mondial sunt copii cu vârste între 5 și 11 ani.
Reținem din același raport că aproape 28% dintre copiii cu vârste între 5 și 11 ani și 35% dintre copiii cu vârste între 12 și 14 ani care sunt obligați să muncească nu merg la școală. În mediul rural din România, cei mai mulți copii sunt obligați să muncească încă de la vârsta de 7-8 ani. Păzesc și mulg vitele, muncesc pământul împreună cu familia, cară saci cu cereale de pe câmp, taie lemne pentru iarnă și participă la încă alte munci în gospodărie. Această formă de exploatare a copiilor intră însă în firescul vieții la țară. Consecințele sunt și de ordin fizic, minorii contractând de multe ori boli de pe urma muncilor grele care îi depășesc. Pe de altă parte, sunt supuși frustrărilor determinate de faptul că cei de vârsta lor au timp liber în care pot să facă ce vor. Cea mai gravă consecință a obligării copiilor să muncească se exprimă prin abandonul școlar, care în mediul rural este de peste 23%, comparativ cu 8% în mediul urban. O realitate despre care se vorbește foarte puțin este exploatarea elevilor din mediul rural de către unii profesori, care îi pun la diferite munci în gospodăriile lor. Sunt recompensați prin note mai mari la disciplina pe care o predau. Tot astfel procedează și unii dintre preoți. Sclavia modernă este, din păcate, deseori privită ca o exprimare a normalității. (Deutsche Welle)
De la exploatarea sexuală a minorilor, la cerșetorii mutilați de interlopi: sclavia modernă din România are multe forme diferite. Prea puțini făptași sunt prinși și condamnați la închisoare.
“Industria cerșetoriei în România este una extrem de profitabilă. Puțini cerșetori «lucrează» pe cont propriu. Cei mai mulți sunt sclavii unor interlopi care colectează banii obținuți din mila trecătorilor ori a persoanelor care folosesc mijloacele de transport în comun, oferindu-le în schimb un cămin mizerabil și hrana zilnică. Atunci când cerșetorii nu strâng zilnic sumele cerute de interlopi, sunt bătuți cu sălbăticie sau sunt ținuți nemâncați. Îi vezi în piețe, în fața magazinelor, a teatrelor, a cluburilor, în timp ce polițiștii închid ochii la mâna întinsă, deși cerșetoria este interzisă prin lege. Unii cerșetori au mâinile sau picioarele contorsionate, răni învinețite pe care le expun vederii, picioarele retezate de la genunchi, înfășurate în cârpe, târându-se ca animalele pe trotuar. Multe femei, și nu doar cele de etnie romă, își țin copilul de doar câteva luni, chiar și în timpul iernii, îmbrăcat sumar, pe care îl poartă legat de gât într-un scutec uzat, ca pe un marsupiu. Cutremurător este faptul că ciungii și ologii pe care îi vedem au fost, în multe cazuri, oameni sănătoși, pe care interlopii i-au mutilat prin metode barbare. În ultimii ani, tot mai mulți cerșetori mutilați au fost duși în țările UE pentru a stoarce de acolo profitul milei. Puțini dintre patronii cerșetoriei au fost prinși și condamnați pentru exploatarea copiilor sau a persoanelor cu dizabilități la pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, așa cum prevede noul Cod penal.”
În timp ce sclavia istorică s-a bazat pe un raport de proprietate, recunoscut legal, al unor oameni față de alți oameni, sclavia din zilele noastre este diferită. Dietmar Roller, director general al biroului german al organizației pentru drepturile omului “International Justice Mission” (IJM), explică: “Sclavia nu mai este legală, dar se manifestă cameleonic, continuând să existe în secret”.
Potrivit IJM, o caracteristică fundamentală între sclavia de odinioară și forma ei modernă este că, “din cauza amenințărilor, violențelor, constrângerilor de tot felul, a înșelăciunii sau abuzului de putere, oamenii nu pot să împiedice sau să iasă dintr-o situație în care sunt exploatați”. Prin urmare, sclavia modernă este folosită ca termen generic pentru diferite forme de subjugare și exploatare, care cuprind traficul de ființe umane, căsătoriile forțate, robia și altele. Limitele a ceea ce poate și nu poate fi numit sclavie sunt adesea generoase. Acest lucru este valabil nu numai în țări precum Libia, Qatar sau Republica Democrată Congo, care ies în mod regulat în evidență prin cazuri înfiorătoare de sclavie. În Europa, traficul de ființe umane și munca silnică, dar mai ales traficul de ființe umane, este în creștere, a avertizat Consiliul Europei, nu mai departe de luna aprilie.
Potrivit Oficiului Federal al Poliției Criminalistice (BKA), anul trecut, în Germania, sclavia modernă i-a afectat cu precădere pe migranții din industria construcțiilor și din sectorul alimentar. Aceste fenomene s-au manifestat și în gospodăriile casnice, în zona de prelucrare a cărnii, în agricultură sau transporturi. După finalizarea a 11 anchete, autoritățile au stabilit la 180 numărul victimelor, majoritatea din Europa de Est.
Mult mai răspândită în Republica Federală este exploatarea sexuală. “Germania este bordelul Europei”, spune Dietmar Roller de la IJM, care vorbește despre un număr mare de femei obligate să se prostitueze. La acest capitol, potrivit BKA, în 2017 au existat 327 de cazuri și 500 de victime documentate. În statisticile BKA, principalele țări de origine ale femeilor constrânse la prostituție sunt Bulgaria, România și apoi Germania.
Poliția a menționat, de asemenea, o creștere semnificativă a victimelor nigeriene. Multe femei sunt înșelate în mod perfid, cu promisiunea deșartă a unui loc de muncă în Germania. Odată ajunse aici, ele sunt forțate să practice prostituția, fără a avea posibilitatea să scape. Metoda “Loverboy” joacă un rol mare în atragerea fetelor. În acest proces, “peștii” înșală femeile tinere, convingându-le că trăiesc o autentică relație de iubire și, pe fondul acestei dependențe emoționale, le constrâng să se prostitueze. Adesea, “peștele” susține că ar fi înglodat în datorii și-o roagă pe fată să-l ajute să scape de ele.
Potrivit lui Roller, în ultimii ani a luat avânt și un alt tip de exploatare sexuală, manifestată în spațiul virtual. “Clienții germani pot închiria un copil în Filipine timp de aproximativ o oră, care apoi trebuie să facă în fața camerei web ceea ce i se cere”. Acest exemplu, precum și originea străină a multor victime din Germania, arată că sclavia modernă nu se oprește la granițele naționale, ci este un fenomen global cu actori conectați la nivel mondial. Ziua internațională de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia se oficiază începând din 1998, cu scopul de a conștientiza întreaga lume de această tragedie modernă. “Ignoranța sau ascunderea unor evenimente istorice majore constituie un obstacol în calea înțelegerii reciproce, a reconcilierii și a cooperării între popoare”, arată UNESCO pe pagina dedicată evenimentului.
Sinteză și traducere de MARIANA CRISTESCU
