* “Rugă pentru neam: Doamne, Dumnezeul nostru, / Dă-ne nouă iarăși rostul, / Dă-ne liniște și milă, /Duh în trupul de argilă. //Dă-ne țara iar în țară, / Dă-ne dreptul să ne doară, / Dă-ne mamă, dă-ne tată, / Că ni s-au furat odată//. Dă-ne frate, dă-ne soră, / Ce din lanțuri te imploră / Și într-o blândețe nouă, / Viața noastră dă-ne-o nouă”.
Adrian Păunescu (1943-2010), poet, critic literar, eseist, traducător, publicist, om politic patriot, director de revistă.
* * *
* “Mișcarea Rugului aprins a fost un vulcan mistic în România între anii 1945 și 1948, o reacție a elitei intelectuale într-un moment de criză. Țara era ocupată de trupe sovietice, nonvalorile își cereau dreptul la educație și cultura românească. Mișcarea a început din teama că ne pierdem ca oameni, ca entități spirituale, în lumea aceasta în care Dumnezeu și-a pus pecetea Ființei Sale. Ne-am trezit deodată în prezența comunismului, acest animal sovietic cu duhori apocaliptice, cu miros de votcă și “sudori comisărești”, care umpluse Țara de afișe, adunări, presă murdară, prostituție politică, răsturnare de valori. Tăvălugul comunist ne-a umplut de groază; eram speriați că vom fi transformați într-o masă anonimă, informă, fără conștiință proprie sau personalitate. Unde să fugi, dacă nu în adâncul ființei tale? Unde să te închizi, dacă nu în cămările sufletului? Și aici s-a întâmplat minunea: omul căutându-se pe sine, s-a întâlnit cu Dumnezeu, a intrat în ordinea Duhului. Fiind studenți în vremea aceea cu părintele Nicolae Bordașiu, am încercat să facem ceva care ne-a costat cinci ani de închisoare. Am redactat niște statute pentru o eventuală Asociație a Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS). Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru a ne întâlni cu Dumnezeu este nevoie de coborârea în noi, de exploatarea universului interior”.
Benedict Ghiuș (1904-1990), preot martir, scriitor, duhovnic renumit, arhimandrit. În anul 1958 este arestat împreună cu un lot de intelectuali de orientare creștină și este eliberat în anul 1964, după un “pelerinaj” pe la toate pușcăriile comuniste din România. Dintre operele de seamă amintim: ,Despre îngeri”. ,Proloagele”, ,,Creațiunea după Sf. Scriptură”, “Îngerii și Sfinții Părinți”, “Sfânta Tradiție” ș.a. Se stinge din viață în anul 1990 și este înmormântat la Mănăstirea Cernica: S-a stins ca o lumânare de ceară curată, arzând el însuși prin exemplul vieții sale jertfelnice, după cum ne mărturisea părintele Sofian Boghiu.
* * *
* “Alexandru Macedon a ajuns și în Persia, în timpul marilor expediții de cucerire a lumii. A chemat la el pe înțelepții și filosofii țării, pentru a-i cunoaște și a se sfătui cu ei. Le zise acestora: - Cereți de la mine orice și vă voi da! - Să ne dai, împărate, viață fără de moarte aici, pe pământ! - au zis filosofii.
- Ați cerut o nebunie - grăi împăratul - căci oare cine dintre oamenii pământului ar putea să scape de moarte?... Vă credeam niște înțelepți vestiți, dar văd că sunteți niște nebuni... - Apoi, dacă nimeni nu scapă de moarte, dorim să te întrebăm: Oare și tu vei muri cândva? - Apoi, asta-i sigur!, răspunse împăratul. Atunci filosofii i-au zis: Dacă știi acest lucru, de ce te porți și trăiești ca și cum n-ai muri niciodată? De ce nu-ți ajung bogățiile, averile, prăzile și bunătățile pământești? Atunci împăratul a înțeles nebunia filosofilor, și plecă îngândurat”.
Dragii mei cititori! Oare nu suntem uneori și noi, cei de azi, în postura lui Alexandru Macedon?
Fugim toată ziua după averi și bunăstare, uitând uneori de noi înșine, chiar de copiii noștri, și... când ne trezim la realitatea vieții, ne dăm seama de adevărul Eclesiastului care spune: “Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!”.
P.S. II Timotei cap. 3, vers. 16: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
