* “Patriotul adevărat este acela care pretinde că-i pasă de legi și de treburile țării și simte că este dator să aibă aceleași dureri ca poporul din care face parte sau pe care-l conduce”.
Demostene (384-322 î. H.), cel mai mare orator al Greciei antice
***
* “Dumnezeu pune iubire în inimile voastre pentru cei mai mari decât voi atunci când trebuie să primiți binecuvântarea și călăuzirea lor; pentru cei mai mici atunci când trebuie să le dați acestora binecuvântare și călăuzire; pentru cei egali cu voi ca să deveniți una și să vă bucurați de Dumnezeu. Dumnezeu nu se poate revărsa în voi decât prin iubire, de aceea aprindeți-vă inimile degrabă și ardeți pentru El. Nu se poate să faceți ce vreți și să urcați și la cer. Dumnezeu trebuie să coboare la voi și să vă purifice, făcându-vă instrument al Lui și apoi urmează Mântuirea. Dumnezeu nu glumește și nici nu se joacă cu voi. Adevăratul scop al vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt, în timp ce rugăciunea, postul, pomenile și alte fapte bune din dragoste de Hristos sunt doar mijloace de dobândire a Duhului Sfânt”.
Sfântul Serafim de Sarov (1754-1833), a fost un ascet rus care a trăit în Mănăstirea Sarov din Rusia, în sec. al XVII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă. S-a născut dintr-o familie de comercianți. La vârsta de 10 ani s-a îmbolnăvit grav. În timpul acesta a văzut-o pe Maica Domnului în vis, care i-a promis că îl va tămădui, ceea ce s-a și întâmplat în timpul unui pelerinaj cu Icoana Maicii Domnului, trecând prin fața casei părintești. După vindecare, tânărul Serafim era preocupat de citirea Vieților sfinților, mergea des la Sf. Biserică și îi plăcea să se retragă în rugăciune. A fost și un bun scriitor bisericesc; după el a rămas un adevărat tezaur literar de opere duhovnicești.
***
* “A fost odată un om bogat care se zice că împrumuta și pe împărat, chiar și pe Papa de la Roma. Făcuse fapte bune, făcuse spitale, Biserici, le împodobise cu odoare. Toate acestea numai de ochii lumii, spre a fi lăudat. Într-o seară s-a întors acasă și în fața porții l-au așteptat niște cerșetori. Omul bogat în loc să-i ajute, să-i miluiască, i-a luat la bătaie și i-a alungat cu pietre. Când să intre pe poartă zări un coș cu pâine neagră; a luat pâinile și le-a aruncat săracilor, zicând în sinea sa că face o faptă bună. În timpul somnului, a venit la el Sf. Mihail cu un cântar în mână a faptelor sale. Omul s-a mirat când a văzut că balanța faptelor rele este ridicată, iar cea a faptelor bune este jos de tot. Sf. Mihai - zise bogatul: unde sunt bisericile mele, spitalele mele, podoabele mele, unde sunt toate faptele bune? Ai uitat cădelnița s-o pui; ai uitat mâncarea dată la mănăstire... dar tot cântarul nu s-a înclinat spre faptele cele aducătoare de rai. Sf. Mihai și-a adus aminte de pâinea neagră găsită de bogat la poarta sa, pe care a dat-o săracilor, și a pus-o pe cântar. Balanța s-a înclinat jumătate - jumătate. Tot nu poți intra în rai; du-te acasă și fă fapte de milostenie și nu aștepta lauda nimănui, și atunci cu siguranță balanța se va înclina pe drumul raiului. Bogatul, după ce s-a sculat din somn, a realizat ce a visat și a început să-și schimbe viața cu adevărat.
“Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui!”
P.S. I Corinteni cap. 6, vers. 9-10: “Să știți că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Nu vă amăgiți: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni niciodată împărăția lui Dumnezeu”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
