Motto: “Jur, ca român, că voi susține totdeauna națiunea noastră română pe calea dreaptă și legitimă și a o apăra cu toate puterile în contra oricărui atac și asuprire, și voi ține și apăra legea și limba noastră română, precum și libertatea, egalitatea și fraternitatea”. (Jurământul de credință de la Blaj, 15 mai 1848)
Anul 1848 a intrat în istorie sub numele de “primăvara popoarelor”, pentru că în întreaga Europă popoarele subjugate s-au trezit și au pornit la luptă pentru drepturile lor ori chiar pentru afirmarea independenței. “Și în spațiul locuit de români revoluția și ideile sale s-au manifestat cu pregnanță grație unei pleiade de tineri patrioți, care, prin acțiunile lor, au pus bazele și au trasat obiectivele politice al neamului românesc: unire și independență.”
În primăvara lui 1848, în Transilvania, ideile revoluționare clocoteau în sufletele românilor.
Ziua de 14 septembrie marchează evenimentul de acum 174 de ani, când, la Blaj, a avut loc A treia Adunare Națională, în cadrul căreia zeci de mii de participanți au respins “uniunea” Transilvaniei cu Ungaria. Tot atunci, a început formarea unei armate revoluționare române, după modelul roman.
Anterior, în perioada 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, avusese loc întâia Mare Adunare de la Blaj, la care participaseră 30.000-40.000 de oameni, majoritatea țărani. Acea primă adunare fusese condusă de Andrei Șaguna, unul dintre cei mai respectați și iubiți clerici de rit ortodox din Ardeal. “Nu întâmplător el a fost ales să conducă această adunare istorică a neamului românesc, pe undeva prefigurându-se faptul că, mai târziu, cel care devenise Sfântul Ierarh Andrei Șaguna avea să fie la cârma neamului românesc, însuflețindu-l prin zidirea de școli, prin ridicarea clerului și prin răspândirea științei de carte în rândul poporului. S-a trecut mai apoi la alegerea unor intelectuali care să exprime aici punctul de vedere al națiunii române. Astfel au mai fost aleși: Simion Bărnuțiu și George Barițiu, ca vicepreședinți, și încă alți 10 secretari, între care August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu și Ioan Lemeni. Urma ca acest grup să redacteze documentul privind doleanțele națiunii române și care avea să fie făcut public și înmânat autorităților.
Alexandru Papiu Ilarian avea să descrie desfășurarea adunării astfel: «Ajungând mulțimea pe Câmpia Libertății, în mijloc se formă un cerc mare în jurul tribunei și în cercul acesta se așezară cei mai de frunte ai națiunii: episcopii, preoțimea, nobilimea, învățații și alții. Jur împrejur, în largul câmpiei, miile de popor.»“
A doua zi, 4 mai 1848, Adunarea a adoptat “Petițiunea Națională”, care a devenit programul revoluției române din Transilvania. În cadrul acestui document erau cuprinse prevederi de mare importanță pentru români: dreptul de a folosi limba română în legislație și administrație, emanciparea Bisericii Ortodoxe Române de sub jurisdicția Mitropoliei Sârbe, libertatea industriei și a comerțului, desființarea breslelor, libertatea cuvântului și a tiparului, asigurarea libertății personale și a întrunirilor, înarmarea poporului și înființarea gărzii naționale, învățământ de toate gradele în limba română. Un ultim punct cerea ca discuția privind anexarea Transilvaniei la Ungaria să fie amânată până la convocarea unei adunări în care românii să fie reprezentați proporțional. O delegație condusă de Andrei Șaguna urma să meargă la Viena, să prezinte împăratului doleanțele românilor.
Acolo, la Blaj, s-a strigat “Noi vrem să ne unim cu țara!”, dar această dorință măreață a românilor avea să fie împlinită abia în decembrie 1918.
Revenind la temă, între 15 și 25 septembrie 1848 a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției maghiare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor transilvăneni a condus la un război civil, oprit doar prin intervenția rusă efectuată la cererea Vienei, în 1849.
Avram Iancu, conducător al Revoluției române din Transilvania de la 1848-1849 și al armatei populare din Transilvania, a avut o contribuție semnificativă în cadrul acestei adunări a românilor de la Blaj, la adoptarea unui nou program revoluționar, care cuprindea: schimbarea așezămintelor sociale și politice din Transilvania prin recunoașterea națiunii române și reprezentarea ei proporțională în toate verigile de conducere, respectarea autonomiei Transilvaniei, constituirea unui guvern reprezentativ, respingerea uniunii silite cu Ungaria, acceptarea Constituției liberale austriece din 25 aprilie 1848. În același timp, a trecut la formarea armatei revoluționare române, după modelul roman. “Cele 15 legiuni românești erau alcătuite din tribunate și centurii și urmau să controleze întreaga Transilvanie. Desemnat prefect al Legiunii «Auraria Gemina», a trecut la respingerea atacurilor maghiare pe linia Mureșului. Intrarea în Transilvania a trupelor maghiare conduse de generalul polonez Iosif Bem a determinat, însă, restrângerea zonei controlate de legiunile românești.
În zona Munților Apuseni, trupele de invazie s-au lovit de rezistența eroică a românilor conduși de Avram Iancu. Astfel, colonelul F. Kemeny nota: “Țăranii se bat mai bine decât soldații lui Puchner (austrieci). Dacă-i goneam de pe un deal, fugeau cu schimbul pe celălalt. A-i învinge în chipul acesta e cu neputință”.
După semnarea «Proiectului de pacificare» cu liderul revoluției maghiare Kossuth Lajos (2/14 iul. 1849), luptele au încetat, dar, din punct de vedere militar, zarurile fuseseră aruncate. Trupele imperiale erau în Transilvania, iar cele țariste înfrângeau, la Șiria, ultimele rezistențe maghiare. La scurt timp, autoritățile imperiale cereau dezarmarea gărzilor naționale române, iar în 1851-1852 vor dizolva și regimentele grănicerești.”
Revoluția a fost înfrântă, dar nu și idealurile.
Între 1973 și 1977, pe Câmpia Libertății a fost înălțat un monument compus dintr-o piesă centrală, numită “Gloria” și 26 de busturi înfățișând conducători ai Revoluției Române de la 1848, precum și figuri remarcabile ale culturii române. Mari sculptori: Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Ion Jalea și Marius Butunoiu au contribuit la realizarea acestui monument.
Glorie eternă eroilor națiunii!
(Surse: Dorin Stănescu, agerpres, Wikipedia, Redactia Alba24.ro)
MARIANA CRISTESCU
