“Marșul lui Iancu” este un cântec patriotic românesc, apărut în timpul evenimentelor revoluționare din anul 1848. A fost publicat pentru prima oară în forma în care îl cunoaștem acum pe data de 12 decembrie 1849, de către George Barițiu, în propria sa revistă. Varianta denumită “Marșul lui Dragoș”, de C. Negruzzi, a fost publicată în anul 1838 și făcea cel mai probabil referire la Dragoș din Maramureș, descălecător în Moldova. Înlocuind numele lui Dragoș cu al lui Iancu și făcându-se mici modificări ale versurilor, cântecul a intrat încă din anul 1848 în conștiința națională a neamului românesc. Devenit aproape “imn național” al românilor ardeleni, a fost pus pe melodie de către Nicolae Begnescu, tribun în Legiunea Auraria Gemina, condusă de însuși Avram Iancu - de la a cărui moarte, la Baia de Criș, mâine, 10 septembrie 2022, se vor împlini 150 de ani.
Cântecul a început să fie cântat chiar începând cu anul 1848, cunoscând o excepțional de largă răspândire în arealul Munților Apuseni. Pe lângă faptul că se cântă încă la diferite evenimente oficiale, cântecul mai are o istorie vie interesantă, în zilele noastre, dar mai puțin cunoscută:
În anul 1861, Avram Iancu cutreiera ținutul Zarandului și oamenii erau foarte bucuroși a-l avea oaspete. Într-o zi din acel an s-a nimerit ca Iancu să fie primit oaspete (el nu cerea niciodată ospeție, accepta numai dacă i se oferea necondiționat) la o familie din Zarand, care își căsătorea feciorul cu o fată din alt sat. Nuntașii l-au invitat pe Crăișor să îi însoțească în satul miresei, ceea ce Iancu a acceptat. Pe drum, pentru că Iancu se găsea în alai, taraful a cântat pe tot drumul “Marșul lui Iancu”. Din acea zi și până în zilele noastre, toate alaiurile nuntașilor din Zarand se deplasează de acasă spre biserică acompaniați de “Marșul lui Iancu”, în semn de respect față de memoria Crăișorului Munților.
Versurile cântecului:
“Astăzi, cu bucurie,/ Românilor, veniți/ Pe Iancu în câmpie/ Cu toți să-l însoțiți/ Spălați armele voastre/ Degrabă s-alergăm/ Din locurile noastre/ Pe dușmani s-alungăm.// Refren: Iancule mare,/ Bravule tare,/ Cu noi să fii/ Tu însoțește/ Și însufletește/ Pe ai tăi fii.// Optzeci de oi despoaie/ Și prin frigări le pun/ De fluier, de cimpoaie/ Pădurile răsun./ Românii se așază/ Pe lângă un mare foc,/ Și Iancu ospătează/ Cu dânșii la un loc.// Refren: Iancule mare...// Sunt gata. Stau cu toții/ Să se coboare-n văi/ Să izgonească hoții/ Și-ai neamului călăi./ Iancu merge înainte/ Pe un cal cu ager curs/ Iar peste îmbrăcăminte/ Purta piele de urs.// Cine a sta-n cale/ Iancului mare/ Și brav român,/ Fulger și trăznet/ Peste al lui creștet,/ De la români.// Iată-i voioși porniră/ Românii cei voinici/ Ca lanțul se înșiră/ Pe a munților poteci/ Nevestele cu jale/ Privindu-i lăcrimând/ Îi urmăreau pe vale/ Cum se duceau cântând.// Cine a sta-n cale/ Iancului mare/ Și brav român,/ Fulger și trăznet/ Peste al lui creștet,/ De la români.” (M.C.)
(Surse: Dudaș, Florian Dudaș, “Avram Iancu în tradiția românilor”, ediția a II-a, Editura de Vest, Timișoara, 1998; Mihai Cimpoi, “Marșul marșurilor”, articol în revista “Litere”, nr. 7 /14 - iulie 2010)
MARIANA CRISTESCU
AVRAM IANCU, portret de Barbu Iscovescu
