În ziua de 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a avut loc încoronarea prințului Ferdinand Viktor Adalbert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor românilor - Ferdinand I, Întregitorul.
Născut în 12/24 august 1865, la Sigmaringen (Germania), și decedat în 20 iulie 1927, în Castelul Peleș din Sinaia, a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Era al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată.
S-a căsătorit, la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub numele de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt ce a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern, de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La 14 august 1916, regele Ferdinand I a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia
s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. La aflarea veștii că România s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat în doliu stindardul heraldic al familiei. La sfârșitul Războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat.
La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat rege al României Mari.
Momentul se pregătea încă de la sfârșitul Primului Război Mondial, din timpul guvernării lui Alexandru Averescu. În anul 1920, era deja creată o comisie a încoronării, condusă de generalul Coandă, din care făceau parte mari personalități ale momentului, precum George Enescu, comisie care a ținut în această formulă până la abdicarea lui Averescu, în 1921. Noul guvern, condus de liberalul Ionel Brătianu, a luat sub aripa sa organizarea evenimentului și a fost constituită o nouă comisie, al cărei președinte a fost Anghel Saligny, cunoscut pentru construirea podului feroviar Carol I de la Cernavodă, dar din care făceau parte și foști membri ai comisiei.
Catedrala Reîntregirii sau Catedrala Încoronării a fost ridicată special pentru acest moment istoric, întrucât era necesar un lăcaș de cult special, unde să aibă loc slujba religioasă în care să fie sfințite simbolurile regale și în fața căruia trebuia să aibă loc ceremonia încoronării. Construcția a început în a doua zi de Paști, la sfârșitul lunii martie a anului 1921, iar spre sfârșitul anului era ridicată chiar și clopotnița. Arhitectura în stil bizantin, realizată de arhitectul Victor Ștefănescu, a fost inspirată de Biserica Domnească din Târgoviște, vechiul loc de încoronare pentru voievozii valahi. Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. În nișele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură cu inscripții comemorative care ilustrează patru evenimente importante: Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Ștefan, la 1648; Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul; Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan; Refacerea unității spirituale a românilor. Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească. Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica “a fresco” (frescă) și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și Regina Maria. În timpul regimului comunist, cele două portrete au fost acoperite cu o peliculă de vopsea, fiind restaurate după 1989.
Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului “Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului.
Cu o lună mai târziu față de momentul în care era programată încoronarea, în data de 15 octombrie 1922, la ora 9, într-o dimineață ploioasă de duminică, Familia Regală a ajuns la Alba Iulia, în gara special amenajată pentru ei. Așa cum era de așteptat, atât slujba sfințirii coroanelor, cât și încoronarea au fost emoționante. După ce Miron Cristea, Patriarhul României, a ținut în catedrală o Liturghie solemnă, a sfințit coroanele regale gata pregătite. În vreme ce Ferdinand I a preluat coroana unchiului său, Carol I, cu care acela fusese încoronat în 1881 ca prim rege al României (realizată din oțelul de la un tun capturat de la turci în timpul Războiului de Independență din 1877), pentru Regina Maria a fost comandată o coroană specială, la Casa de bijuterii Falize din Paris, aurul fiind donat de un proprietar de mină din Munții Apuseni (1,8 kg). Pe pandantivele laterale ale acestei superbe coroane - putând fi admirată și acum - sunt inscripționate, în partea dreaptă, simbolul heraldic al României, iar în partea stângă, simbolul heraldic al Casei ei din Borough.
Încoronarea a avut loc în fața clopotniței, unde a fost amenajată o scenă îmbrăcată în pânză roșie, pe care era înălțat un baldachin întrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb. Regele a primit coroana de la președintele Senatului și, fiind catolic, și-a așezat-o singur pe cap. Regina, îngenuncheată, își aștepta coroana din aur. Regele Ferdinand i-a pus coroana pe cap, a ridicat-o și a sărutat-o pe frunte.
După festivitatea de încoronare, cei doi regi, alături de încă aproximativ 400 de invitați s-au îndreptat spre Sala Unirii, unde se servea dineul oficial. O altă parte din invitați și presa au luat dineul la Teatrul de atunci, actuala Casă de Cultură a Studenților. După terminarea dineului, familia regală a ieșit în partea de vest a Cetății, unde a avut loc o impresionată paradă militară, la care au participat 50.000 de soldați. Onorul a fost dat de rege și regină, fiecare călărind în fața regimentelor proprii. Regele a fost însoțit de regimentul I “Vânătorii Regelui Ferdinand”, iar regina a fost însoțită de regimentul “Roșiori Regina Maria”. La sfârșitul paradei, familia regală și invitații au părăsit Alba Iulia.
Peste doar câteva zile, în perioada 13-16 octombrie 2022, Centenarul Încoronării de la Alba Iulia va fi celebrat, sub înaltul patronaj al premierului Nicolae - Ionel Ciucă, în municipiul Alba Iulia, dar și la Aiud, Teiuș sau Blaj, prin expoziții tematice, lansări de carte, concerte omagiale, proiecții de film, dar și spectaculoase reconstituiri istorice.
Să nu ne uităm istoria! “Să dăm Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Documentar realizat de MARIANA CRISTESCU
