Există o doză de bine care nu se poate obține decât din distilarea suferințelor. Milton și-a scris cele mai frumoase poezii doar după ce a orbit. Beethoven și-a scris unele din cele mai mari capodopere după ce a surzit. Filosoful german Kant, care a suferit de o boală incurabilă, ne-a lăsat scris următorul comentariu: “Am ajuns să-mi stăpânesc suferința și reușesc să n-o mai las să-mi influențeze gândurile și sentimentele. Am reușit să o ignor, de parcă ar fi o problemă care-l privește pe un altul!” William Wilberforce, eroul luptei împotriva sclaviei, din imperiul britanic, n-ar fi putut rezista nicio singură zi fără calmante împotriva durerii, dar s-a străduit întotdeauna să ia cea mai mică doză cu putință. Kernan, născut fără mâini și picioare dezvoltate deplin, a ajuns membru în Parlamentul Angliei. Solzhenitsyn a scris: “Fii binecuvântată, tu, închisoare!” Anii petrecuți acolo i-au dat tăria de caracter necesară pentru a lupta împotriva comunismului. Geniul se poate forma în liniștea bibliotecilor, dar tăria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieți trăite “pe nicovala suferinței.”
AUREL VÂGA
