Castelul Peleș - aflat în proprietatea Casei Regale a României - adăpostește Muzeul Național Peleș. Castelul având caracter de unicat, prin valoarea sa istorică și artistică, este unul din cele mai importante monumente din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și, desigur, din România.
Inițial dorit ca reședință de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866-1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii artiști J.D. Heymann - din Hamburg, August Bembé - din Mainz, și Bernhard Ludwig - din Viena. Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitând pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, a rămas încântat de frumusețea locurilor. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1.000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman.
Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele cursurile subterane de apă și alunecările de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un “sediu” al noii dinastii. Așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era, pe vremea aceea, granița României cu Austro-Ungaria. Ulterior, după Marea Unire din 1 Decembrie 1918, a Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării. Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță. Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din Primul Război Mondial, care tocmai începuse) și 1925.
Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat Apartamentul Imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul a mai suferit modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală s-a ajuns abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime. Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta au locuit în casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, încă din 1883, castelul are încălzire centrală, fiind primul castel complet electrificat din Europa.
Peleșul a avut o importanță deosebită pentru istoria țării noastre. Aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc, la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga.
În Castelul Peleș, cele mai importante săli care pot fi vizitate sunt: Holul de Onoare, grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete, cu plafon de sticlă mobil, putând fi acționat de un motor electric sau manual. Biblioteca Regală; Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 - 1906 (peste 4.000 de piese europene și orientale din secolele XIV - XVII, prețioase armuri germane și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România); Sala de muzică, devenită salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta. (Mobilierul de aici a fost primit în dar de la Maharajahul din Kapurthala.); Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene; Sala Maură - opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, cu elemente hispano-maure și o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo; Sala de Teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea; Sala de Concerte, amenajată în 1906, se află la etajul I. (Se află aici un clavecin realizat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Blüthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.); Apartamentul Imperial amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei (care n-a mai avut loc) a împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I; Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveția; Cabinetul de lucru, unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe; Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 și are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea; Salonul Turcesc, adăpostind o colecție de vase turcești și persane din alamă; Dormitorul Regal, luminat de un candelabru din Cristal de Boemia. Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV și XVII. De jur împrejurul său, Castelul are șapte terase, împodobite cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale din Marmură de Carrara.
De curând, a fost deschis publicului un tur extins, care cuprinde atât etajul I, cât și mansardele I și II. Așa încât rămâne un singur etaj (de altfel și ultimul) nedeschis publicului, etaj care servește drept loc pentru depozitarea diferitelor obiecte, tablouri etc. În luna noiembrie a fiecărui an, Castelul Peleș este închis pentru curățenie generală.
Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU
