* “Pandemia, această nenorocire care s-a abătut asupra noastră, a făcut ca oamenii să se îndepărteze unii de alții. Îmi doresc ca oamenii din simple cunoștințe să redevină prieteni, așa cum au fost înainte de pandemie. Îmi pare rău că aceste momente nu ne-au apropiat. Eu, în primul rând îmi doresc să fiu sănătos. Să fim mai înțelepți și să se facă filme bune și pentru noi. Mai sper să mă ajute Dumnezeu să trăiesc cât vrea El. Pentru că așa cum se întâmplă și în cazul talentului, TOTUL E DE LA DUMNEZEU” (după spusele îndrăgitului actor Mitică Popescu, la vârsta de 85 de ani).
Mitică Popescu (1936 -), actor român de teatru, film, radio, televiziune și voce. Activează și în prezent la Teatrul Mic din București. A primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009. În anul 2002 a fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de cavaler.
***
* “Națiunea este moșie strămoșească: toate bunurile materiale și spirituale ce ne-au lăsat ei în moștenire, pământul și poporul, limba și credința, tradițiunea (tradiția) și istoria, virtuți și datini, drepturi și îndatoriri... Nu va fi sănătos poporul nostru, nu va înflori patria până nu ne vom deștepta, dezvolta și întări acest simț național”.
Alexandru Hurmuzachi (1823-1871), cărturar și militant român bucovinean, publicist, om politic, membru fondator al Academiei Române, unul din fruntașii mișcării naționale din Bucovina. A fost deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac.
* “Sfântul Ioan Gură de Aur - Este numit și Hrisostom: S-a născut în Antiohia Siriei, pe la jumătatea secolului al IV-lea. A fost fiul unui mare dregător militar, iar mama sa era Antuza, o femeie evlavioasă. A studiat în Antiohia cu marele Libanius. După moartea mamei, se retrage în Munții Antiohiei unde trăiește în meditație și rugăciune. În anul 380 este făcut diacon, apoi preot și timp de 12 ani predică în toate bisericile cetății. În anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A căutat să îndrepte relele din popor, iar predicile sale au fost mijloace de îndreptare. A combătut: luxul, mândria, lăcomia, bogăția, necinstea și a fost un sprijin pentru cei săraci și nevoiași. Și-a atras ura împărătesei Eudoxia din cauza căreia a fost nevoit să plece în exil și în anul 407 moare. A rămas o operă despre preoție cu totul remarcabilă, ca unul din cei mai mari predicatori și de la care avem Liturghia care-i poartă numele și se oficiază aproape în tot cursul anului.
***
P.S. Luca cap. 8 vers. 16-17: “Nimeni care aprinde făclia n-o ascunde sub vas, s-au n-o pune sub pat, ci o așează în sfetnic pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns care să nu se dea pe față și nimic tainic care să nu se cunoască și să nu vină la arătare”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
