Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679 menționa că în anul 1191, locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280, sub denumirea de Castrum Sex - “A șasea cetate”.
În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu “Schäßburg”).
Localitatea este menționată în anul 1367 ca “civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435.
În secolul al V-lea î.Hr., în zonă au locuit daci (geto-dacii), iar centrul era în cetatea Sandava. Au venit romanii, iar după anul 108 exista deja Castrum Stenarum. Localitatea actuală a fost întemeiată de coloniștii germani care au fost aduși de regele Geza al II-lea al Ungariei să apere marginile regatului. Așa se face că avem o atestare documentară în anul 1280, cu numele de Castrum Sex. Puțin mai târziu găsim și numele german Schespurch, apoi Schäßburg. În 1367 era deja oraș, civitas. Numele românesc, Sighișoara, apare abia în 1431, într-un document emis de Vlad Dracul, tatăl lui Țepeș.
Fortificația a fost ridicată începând cu 1350, când zidul începe să prindă contur. Avea 950 de metri lungime și pe alocuri era înalt și de 8-10 metri. Cetatea a avut 14 turnuri și 5 bastioane, din care mai există astăzi doar 9 turnuri și 3 bastioane.
Ulterior a fost descoperit cel de-al 15 turn, unul care nu făcea parte din fortificație; se numea Turnul Pescarilor și era pe Târnavă, în spatele Mănăstirii Măicuțelor Franciscane (Turnul Cizmarilor).
Mihai Viteazu face prima unire a țărilor românești, dar la puțin timp, în 1601, generalul Basta recucerește teritoriile din Transilvania. Sighișoara nu scapă și este prădată, iar peste doi ani mai pierde 2.000 dintre locuitorii urbei în urma unei epidemii de ciumă..
Economic, orașul a fost pentru mult timp o localitate prosperă. Meșteșugarii erau organizați în bresle, iar aceste bresle sighișorene aveau statute deja din 1376. Concurența era acerbă, iar competiția a dus la dezvoltarea orașului. Fiecare breaslă a ridicat un turn și în caz de atac, apărarea turnului respectiv pica în responsabilitatea breslei. Trec anii, iar perioada modernă a dus la desființarea breslelor în 1884. La început de 1900, orașul va cunoaște binecuvântarea curentului electric și a gazului metan. Inevitabil s-a dezvoltat și industria, iar pe perioada interbelică, Sighișoara devine capitala județului Târnava Mare.
În 1709 știm că urbea număra 4.000 de suflete iar peste 200 de ani, în 1930, erau deja 13 033 de locuitori (majoritatea germani - 5.236 la număr, urmați de români - 4.366, maghiari - 2.896 și minoritarii țigani - 356 - și evrei - 146). În 2002 avea aproape de trei ori populația de atunci, majoritatea români.
Sighișoara este unul dintre punctele cele mai atractive ale României, străinii și românii deopotrivă apreciază această fortificație, singura cetate medievală locuită din zona noastră de Europă.
(Sursa: http://drumliber.ro/sighisoara-din-trecut-imagini-din-secolele-xvi-xx-16-20-muresul-vechi-3/)
