Despre veto-ul exprimat de ministrul de Interne al Austriei în Consiliul JAI trebuie să vorbim simplu și fără ocol: este un gest profund nedrept, arogant, motivat de interese politice provinciale ale cancelarului Karl Nehammer, care nici măcar nu s-a deranjat să ofere o explicație decentă, folosind în schimb o serie de contorsiuni logice prin care și-a arătat desconsiderația față România.
Parlamentul European, rapoartele repetate ale Comisiei Europene, precum și misiunile de experți trimise recent de Olanda au confirmat că România îndeplinește toate condițiile necesare pentru aderare la spațiul Schengen. Doar cancelarul Nehammer ne spune, pe ultima sută de metri, că realitatea este taman pe dos, acuzând că în Austria au intrat peste 100.000 de imigranți ilegali, din care 75.000 nu au fost înregistrați în alte state. România și Bulgaria au fost acuzate direct, într-un exercițiu de ipocrizie cum rar am văzut la un asemenea nivel. Câteva argumente.
1. Guvernul de la Viena susține că există o rută de migrație ilegală în Balcanii de Est, România și Bulgaria fiind tot mai tranzitate, dar Frontex, agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, nu a identificat această rută. Mai mult, în cel mai recent raport (monitorizare ianuarie-noiembrie 2022), agenția menționează că prin hotarele terestre, aeriene și maritime ale statelor din Balcanii de Vest au venit în UE 139.000 de imigranți, rutele prioritare fiind Ungaria-Serbia (41%), Macedonia de Nord-Serbia (21%), Grecia-Macedonia de Nord (11%), Bosnia și Herțegovina-Croația (3,7%), Bulgaria-Serbia (3,2%) și alte rute (7,2%). Prin România au trecut doar 0,2% dintre pasageri. Raportul se referă la migrația descoperită, cea reală fiind mai mare.
2. Cu o seară înaintea votului din Consiliul JAI, ministrul de interne de la Viena a prezentat un raport privind migrația din Europa care susține că “rutele de trafic trec din ce în ce mai mult prin România și Bulgaria”. Datele ar fi fost culese din interogatoriile imigranților și ale traficanților arestați, cât și din datele extrase din peste 400 de telefoane mobile confiscate de la aceștia. Este important să reținem că acest raport nu poate fi consultat. Documentul nu a ajuns pe masa Comisiei Europene și nici nu a făcut obiectul unor discuții în format bilateral cu Bucureștiul.
3. La o zi după votul din Consiliul JAI, Cancelaria Federală încearcă să tempereze spiritele și afirmă că a fost nevoie de un veto “pentru a fi auziți la Bruxelles”. Ministrul de Externe Alexander Schallenberg a declarat chiar că Austria nu este un stat care “blochează și pune veto-uri. Este mai degrabă un strigăt de ajutor”. Cu alte cuvinte, blocada Vienei este un doar un mijloc pentru a obține ajutorul Bruxelles-ului în chestiuni legate de migrație și azil.
4. Cancelarul Nehammer, conștient fiind că nu își poate menține poziția invocând un raport asupra căruia planează deja suspiciuni, plusează pe tema disfuncționalității spațiului Schengen și afirmă în acest weekend că “nu va exista nicio extindere până la o securizare efectivă a granițelor sale externe”, afirmând că refuzul ar fi o “problemă de securitate” pentru țara sa. Cu alte cuvinte, faultăm rezervele pentru că nu joacă bine titularii. Un argument ușor de demontat.
Marea problemă pe care Austria o are ține de porozitatea unor granițe din Balcanii de Vest, ale Serbiei în mod special, și de Ungaria, care îi livrează sistematic imigranți. Dar pană să obțină noi decizii legate de politica de migrație și azil din UE, guvernul de la Viena ar fi avut posibilitatea reintroducerii controalelor la frontieră, măsură prevăzută în codul Schengen. De altfel, mai multe țări au folosit această opțiune în ultimii ani, în urma creșterii fluxurilor de migrație sau în contextul pandemiei de COVID-19.
Câteva concluzii pe scurt:
1. Veto-ul Austriei are legătură cu problemele de politică internă. Tema migrației este foarte importantă pentru Partidul Popular al lui Nehammer, care se află în cădere liberă în sondaje.
2. S-a vorbit mult în ultimele zile despre un boicot la adresa firmelor cu capital austriac din România. Este o reacție emoțională de înțeles, dar nu cred că ne ajută pe termen lung. Austria este un investitor major pe piața din România, iar banii din bănci sau ai asiguratorilor, precum și resursele din Marea Neagră exploatate cu ajutorul OMV nu țin seama de granițe și sunt greu de atins prin boicotul simplilor cetățeni. Investitorii austrieci activează în sectoare prea puțin afectate de absența României din spațiul de liberă trecere Schengen.
3. Empatia europeană din declarații, arătată României, trebuie văzută și în cheia limbajului politic care deseori are un scop anestezic. Iar declarațiile marilor companii austriece din România parcă sună a vals ne-vienez. Nu era oare mai bine dacă acestea se adresau propriilor conducători politici ca să prevină situația creată? De aceea le văd doar ca un exercițiu de PR.
4. România trebuie să transmită Austriei un mesaj ferm și să nu-i susțină propunerile pe teme de migrație și azil sau în orice alt dosar în care interesul național nu este afectat în mod direct. Un NU de la București trebuie să atârne mai greu decât procentele pe care speră să le recâștige Partidul Popular la apropiatele alegeri regionale din Austria Inferioară.
5. La nivel politic, veto-ului Austriei trebuie să i se opună un veto al României pe o chestiune majoră. O lecție trebuie dată, iar Austria ne va fi recunoscătoare că i-am făcut atât de cunoscut cancelarul la nivel internațional.
Prof. univ. dr. Leonard Azamfirei
