* “Războiul, în secolul ăsta, nu-și are locul. Nu-și are locul pentru că ferească Dumnezeu să găsești pe cineva, un “nebun”, care să apese butonul pentru declanșarea unui conflict nuclear. Nu Rusia, nu Statele Unite, nu Germania, nu Franța. Nu, ci un nebun, undeva. Asta nu ne trebuie nouă. Ferească Dumnezeu! În fiecare zi vedem un soldat rus mort, un soldat ucrainian mort. Orice mort e mult prea mult, dar uită-te ce se întâmplă din punct de vedere economic. Am refuzat să merg la Wimbledon, am spus că nu pot să mă duc pentru că sunt absolut contra deciziei pe care au luat-o cu rușii și bielorușii. Ce au acești tineri cu războiul? Războiul n-ar trebui să existe, absolut, de acord din toate punctele de vedere. Dar să îi elimini pe tinerii aceștia... Wimbledon a făcut întotdeauna ce a vrut, n-a ținut cont de nimeni, e separat de toată lumea, nu îi interesează nimic. Asta au hotărât și asta au făcut. Culmea ridicolului e că a câștigat o rusoaică, Elena Rîbakina, născută în Moscova, dar reprezintă Kazahstanul.
Ion Țiriac (1939-), fost jucător profesionist de tenis, jucător de hochei pe gheață în echipa națională a României între anii 1958-1964, când a participat la Jocurile Olimpice de la Innsbruck și la campionatul Mondial. Actualmente om de afaceri prosper, cu afaceri în Germania, Spania și România. Unul dintre miliardarii României, fiind considerat uneori cel mai bogat om din România.
***
* “Cuvântul mi-a fost cale către oameni și către Dumnezeu. Prin el mi-am spus bucuriile și necazurile, durerile și speranțele; el mi-a fost lacrimă și zâmbet, armă de apărare și scară spre înălțimi; cu el am învățat și-am liturghisit, cu el am iubit, cu el am trăit; el mi-a fost început și tot el îmi va fi sfârșit, iar când m-oi călători pe celălalt tărâm, el mă va pomeni de pe o cruce, dintr-o inimă, ori de pe fila unei cărți. Prin el am fost mai mult decât o viețuitoare pe pământ; el mi-a fost binecuvântare și uneori blestem, el mi-a fost însuși sensul de a fi. Dacă cea dintâi grijă a creștinului este de a se mântui, cea dintâi grijă a omului este de a se zidi și a zidi prin cuvânt”.
Alexandru Stănciulescu-Bârda (1953-), scriitor și preot de mare cultură, profesor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Craiova, doctor în teologie.
***
* “În lumea agricultorilor este un lucru știut, că la legatul grâului trebuie să fie un pic de vânt, o adiere fără de care grâul nu poate lega rod”.
“Și în lumea noastră sufletească trebuie să sufle vântul și adierea Duhului Sfânt fără de care nu putem lega roade de fapte bune. Despre acest vânt zicea Iisus, noaptea, către Nicodim, că face “nașterea din nou”. În Elveția este un ținut ferit de orice adiere de vânt, însă vai, toți acolo sunt nesănătoși, gușați și plini de boli. Așa este și viața oamenilor peste care nu suflă “vântul” și adierea “Duhului Sfânt”: plini de boli sufletești”.
P.S. Pildele lui Solomon cap. 3, vers. 7-10: “Nu fii înțelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu și fugi de rău; Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău și o înviorare pentru oasele tale. Cinstește pe Domnul din averea ta și din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitnițele tale se vor umple de grâu și mustul va da afară din teascurile tale”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
