Pe măsură ce îmbătrânim, ni se pare că timpul trece mai repede

Distribuie pe:

Cindy Lustig, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, SUA, citată de descopera.ro, susține că, pe măsură ce îmbătrânim, percepția asupra timpului se modifică semnificativ, iar anumite perioade par a trece foarte repede.

“Percepția noastră cu privire la zile, săptămâni, ani și timp, în general, pare a fi influențată în special de perspectiva pe care o avem. Ne aflăm noi în momentul în care ne bucurăm de prezent sau ne uităm în urmă, la ce a trecut?

Percepția asupra timpului este, de asemenea, influențată de memorie și de multitudinea de experiențe pe care le-am acumulat. De exemplu, pentru un copil de 8 ani, o săptămână pare o mare felie din viața lor, în vreme ce la polul opus, pentru un bătrân în vârstă de 80 de ani, o săptămână înseamnă foarte puțin din întreaga lor existență. Asta înseamnă că ei au sentimentul că cele șapte zile din săptămână au trecut foarte repede.

O zi în viața unui pensionar poate părea că trece mai greu decât cea a unui copil care este ocupat cu școala, temele și joaca. Totuși, atunci când ambii se uită în urmă, acea perioadă de timp pare că a zburat pentru persoana de 80 de ani.

Motivele pentru această percepție pot fi numeroase. Unul este acela că seniorul nu vede viața diferit față de cea pe care o avea în urmă cu un an sau chiar doi, situație în care trecutul are mai puține evenimente notabile. Dacă perioada este săracă în evenimente, ai impresia că timpul a trecut foarte repede.

Cu alte cuvinte, creierul nostru adună la un loc zilele sau săptămânile care par similare și le comprimă. Așa că, pentru cineva în vârstă de 80 de ani, care în fiecare zi are aproape aceleași activități, un an se va contopi și va părea extrem de scurt.

Dimpotrivă, copiii trec zilnic prin mai multe experiențe (învață lucruri noi la școală, merg la cursurile de balet sau își vizitează un prieten), drept urmare au altă noțiune a timpului și simt că acesta este mai generos.

Cum putem încetini timpul? Răspunsul se află în activitățile noi pe care vârstnicii le-ar putea îmbrățișa, cum ar fi cursuri de dans sau de vioară, călătorii ori învățarea unei limbi străine. Cu toții ne dorim să trăim mai mult și de aceea apare nevoia de a face mai multe lucruri și mai bine în timpul care a rămas”, explică profesorul american. (L.P.)

Lucreția Pop

Lasă un comentariu