Anul 2023 este unul al nesiguranței, al lipsei de predictibilitate, al nevoii ca fiecare cetățean să-și gospodărească singur modul în care se organizează, să se rețină în lansare de mari investiții pentru că nu se știe dacă după câteva luni sau ani va mai avea capacitatea materială de a plăti creditele pe care le ia. Stabilitatea locurilor de muncă nu mai este sigură, așa cum nu mai este sigur că vom reuși, în anul ce vine, să putem să ne pregătim pentru situația energetică.
Părerea mea e că în acest an nu este nevoie să ne orientăm spre investiții importante, piața imobiliară este instabilă, nu știm cum va evolua, sunt niște semne neplăcute în această zonă, au apărut niște lucruri inacceptabile, cum ar fi faptul că anumite avansuri date la cumpărarea de locuințe s-au pierdut și banii nu mai pot fi recuperați.
De fapt, piața imobiliară este de mai mult timp într-o criză. Acum realizăm și noi. În plan internațional, ea este în criză de câteva luni. Da, prețurile pot să scadă, dar în același timp, pot să și crească. Pot să existe falimente în linie a tuturor celor care sunt investitori în acest domeniu pentru că există niște lucruri pe care câțiva nu le-au rezolvat. De exemplu, creșterea foarte importantă a prețului materiilor prime pentru construcții, care, de obicei, erau importate din Asia, China în primul rând.
În al doilea rând, nu există siguranța pentru investițiile în imobiliare, iar în al treilea rând, costurile sunt foarte mult afectate de ceea ce înseamnă credite și dobânzi, și aici este problema care trebuie discutată mai atent, pentru că imobiliarul de obicei trăiește numai prin creditare. Creditul nu este un lucru rău, nu este arma diavolului.
Prin credite s-au dezvoltat țări. Statele Unite ale Americii s-au dezvoltat prin creditare timp de aproximativ 200 de ani. Problema este cum este orientat creditul, cum este dus în fața clientului, adică celui care ia credit, și cum e protejat clientul. Or, în actualele condiții, lucrurile s-au schimbat foarte mult pentru că luptând împotriva inflației, Banca Europeană, și nu numai, sfătuiește tot ceea ce înseamnă autoritate economică europeană să ridice dobânzile. Noi știm ce înseamnă acest lucru: ROBOR-ul a crescut foarte mult, a crescut și IRCC-ul... Sigur, este un lucru pe care Banca poate să îl facă.
În cazul României, Banca Națională nu poate fi învinuită de ceea ce face pentru că este singura metodă monetară de a stopa inflația. Banca nu reușește să stopeze inflația pentru că nu e ajutată de politicile economice ale Guvernului.
Executivul nu are o politică anti-inflație, Executivul are o politică de atac al efectelor inflației, și nu asupra întregii economii, ci asupra unor categorii defavorizate privite ca un fel de masă electorală pentru viitoarele alegeri.
Prof. univ. dr. Mircea Coșea
