Pășește prin inima ta,
Desculță pe pajiști de dor,
Ai chipul frumos, nimb de stea,
Dă-i visului aripi de zbor!
Pășește prin sufletul tău,
Acolo sunt eu să te am...
Voi fi lângă tine mereu,
Sunt scut, sunt iubire, sunt ram.
Te ung cu balsam de cuvânt,
Te-acopăr cu versuri de-amor,
Din vis, coborând pe pământ,
Prin dragoste calcă ușor!
Primește-al răsfățului joc,
Te-aștept pătimaș, cu alint,
În nopți tăinuite, de foc,
Pe paturi în strai de argint.
Pe-al iernii domol recviem,
Se simt primăveri care vin
Cu fluturi dansând în tandem,
În crânguri cu flori de mălin.
Pășește-n al inimii Rai,
Mă cauți din vremi de demult
Din fructul oprit, mușcă! Hai!
Trăiește-al iubirii tumult!
RECVIEM DE IARNĂ
Ninge sfânt, iubito! Recviem de iarnă...
Cad din cer steluțe peste inimi seci,
Îngeri dalbi coboară, tainic, să recearnă
Nostalgii rămase-n ale vieții teci.
Ninge a uitare, ninge a iubire,
Ninge cu suspine, ninge cu alin,
Fulgii cad feeric, la a lor topire
Clipa-ncremenește în al vremii scrin.
Pe cărări de gheață, calde-odinioară,
Drumețesc prințese în veșmânt vernal.
O dulce himeră!... Frigul mă-nconjoară,
Bobul din clepsidră curge glacial.
Porțile-s închise, pragul e de piatră,
Sufletul mi-e rece, tâmpla a albit,
Jarul de-altădată potolit e-n vatră,
Sus, la tocul ușii, vâscu-i ofilit.
Stau în călimară elegii nescrise,
În decor iernatic, dezolant și tern,
Primăvara-mi ninge verde-crud în vise,
E doar amăgire... Albul e etern.
Gerul se-ntețește, ceasul ne desparte,
Ninge cu fantasme, ninge cu tristeți,
Recviem de iarnă.... Undeva, departe,
Pe plaiuri celeste ninge cu poeți.
(Din viitorul volum “Anticariatul inimii”)
MUGUREL PUȘCAȘ
(Liga Scriitorilor Români, filiala MUREȘ)
