Aș vrea, din sufletu-mi ce plânge,
să crească scară de lumini,
să-i pot desprinde de pe frunte
cununa grea, cu aspri spini.
Aș vrea, din inima-mi plăpândă,
să curgă râuri de senin,
să-i spele rănile din palme
și suferințele ce vin.
Aș vrea, din viața mea, toți anii
ce mi-au rămas promiși în stele
să-ți dăruiesc doar Ție, Doamne,
gândind la patimile grele.
Aș vrea, de s-ar putea, o clipă,
Pământul, din rotirea lui,
să-l pot opri, iar omenirea
să cânte slavă Domnului.
Susana Iurian
