În contextul ultimelor cutremure care au avut loc în zona Olteniei, specialiștii ne dau exemplul caselor bunicilor și străbunicilor de la țară, construite de meșteri, după tehnici tradiționale, aceste locuințe fiind mai rezistente la un seism decât unele construcții moderne. Dovada - în cel mai mare muzeu în aer liber din România, cel de la Sibiu, întâlnim case care au rezistat fără nicio problemă la cutremurele din ultimii 200 de ani.
Una dintre acestea este o construcție pe două nivele din lemn, chiar din județul Gorj, locul unde s-a produs marți cel mai mare cutremur de până acum din zonă, cu o magnitudine de 5,7, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
“Casa din Târgu Cărbunești (...) vorbește despre niște valori ale arhitecturii tradiționale și, dacă vreți, poate să devină oricând un exemplu pentru ceea ce înseamnă o locuire sustenabilă. Poate să inspire oricând pe trăitorul în societatea contemporană, pe cel care vrea să își construiască o casă. La o simplă privire a acestui monument, așa cum îl numim noi, a acestei case pe două nivele, pe două caturi, cum spuneau țăranii, cum spuneau chiar meșterii care au făcut-o, spuneam că o asemenea construcție inspiră de la materialul ales, stejarul specific zonei, folosit la structura casei, până la învelitoarea casei, acea șindrilă cum o numeau ei, realizată tot din lemn de stejar, lemn de esență tare, lemn cu durabilitate, lemn cu poveste. Dar ceea ce este extraordinar la această arhitectură, la aceste construcții este tocmai conexiunea lor (...) extraordinară cu natura”, a declarat pentru Agerpres directorul Muzeului în aer liber, Lucian Robu.
Lemnul bine ales, de stejar, meșteri care știu să îl cioplească și să îl îmbine, așa-numitele cheutori, pereți care să nu cadă la orice cutremur, izolați natural, - acestea sunt secretele duplexului de gospodării care alcătuiesc complexul arhitectural din Stolojani - Cărbunești, județul Gorj, care a fost demontat și refăcut în Muzeul în aer liber din Sibiu, cel mai mare de acest fel din Europa.
Casa din Târgu Cărbunești (județul Gorj), construită în secolul XIX, a fost ulterior demontată și refăcută în muzeul de la Sibiu, în 1980. Casa are un soclu de piatră. Primul nivel este construit din bârnă rotundă de stejar, încheiat în cheutoare dreaptă și rotundă. Una dintre încăperi era cămara, cealaltă era folosită pentru adăpostirea animalelor. La etaj se pot vedea doar bârne de stejar, dar cioplite în patru fețe încheiate în cheutoare rotundă, cu pereții tencuiți cu pământ galben și totul este zugrăvit cu var alb la exterior și interior. La etaj, locuința are două încăperi: camera de zi, cu vatră, unde se prepara hrana și camera bună, cu sobă de încălzit alimentată cu lemne. Prispa este parțial închisă la etaj, are și un spațiu tip foișor, cu stâlpi sculptați în tehnica specifică Gorjului. Podeaua este realizată din pământ bătut, la nivelul superior fiind susținută de un pod din spărturi de stejar. Tavanul este lucrat în tehnica pană și uluc, din scândură de fag. Acoperișul este în patru ape, cu învelitoare din șindrilă de stejar.
Arhitectura unei asemenea case impresionează specialiștii de pretutindeni. Meșterii știau să aleagă bine stejarul care trebuia tăiat și prelucrat pentru a construi o casă rezistentă sute de ani. Cheutorile reprezintă doar unul dintre secretele caselor de lemn ale bunicilor.
“Tocmai asta îi uimește și pe cei care sunt acum - arhitecții contemporani, specialiști, cei care fac analize pe arhitectură, încearcă să salveze, fac eforturi extraordinare pentru a prezerva această arhitectură zonală, îi uimește modul în care oamenii aceștia, de multe ori fără nicio clasă, cu niște cunoștințe empirice care au devenit tezaure, reușeau să aleagă lemnul, să-l recolteze în luna care trebuia recoltat, să-l fățuiască, să-i dea două fețe, să-i dea patru fețe, să aleagă și să folosească unealta potrivită, să îi cunoască comportamentul. Dacă vorbim de cutremure, cum s-a întâmplat recent la noi, chiar în Gorj, putem spune despre rezistența acestor construcții”, a precizat Lucian Robu.
Bârne de stejar, cu pricepere cioplite la capete, așezate unele peste altele, care se îmbină perfect, așa-numitele cheutori, reprezintă un alt detaliu care face ca această construcție să reziste mai bine la un cutremur.
“Aceste bârne care ies le denumim noi cheutori sau juxtapuneri, care sunt practic îmbinate una în alta, niște crestături, niște cioplituri, meșterii le spuneau crestături, asta permite casei ca la momentul în care sunt aceste cutremure sau sunt chiar alunecări de teren, mișcări de falii, practic cheutorile acestea permit elementelor structurale să se balanseze ușor, să se miște, nu stau într-o structură rigidă. Lemnul, la rândul lui, cum spuneam, bine ales, bine fățuit, e durabil, e rezistent, își creează propria lui durabilitate, forță. Practic, modul în care grinzile susțin tavanul, modul în care greutatea acoperișului se lasă pe stâlpi, asta face ca această casă să intre într-o proprie tensiune și echilibru”, a explicat directorul Lucian Robu.
Potrivit lui Lucian Robu, aceste case cu estetica lor l-au inspirat pe Brâncuși. Mai mult decât atât, aceste locuințe au o aerisire foarte bună, pereții fiind dați cu var, deci respiră. Cei care locuiesc vara într-o asemenea casă au răcoarea asigurată de pereți, iar iarna căldura nu se pierde datorită lemnului și izolării cu pământ galben.
Tocmai pentru că sunt modele pentru construcții durabile, aceste case sunt conservate și promovate de muzeul sibian. “Putem să devenim sustenabili învățând de la natură, învățând de la aceste modele, învățând de la cei de acum o sută de ani”, spune Lucian Robu.
Construcțiile în armonie cu natura, meșterii care mai știu tehnicile care s-au dovedit, în sute de ani, durabile, pereții și tavanele construite din lemn și eventual izolate cu pământ, folosirea inclusiv a unor cuie din lemn de esență tare - toate acestea fac ca acele case bătrânești să fie rezistente și să nu se prăbușească la cutremure.
“Acesta este secretul: meșterii, cu practicile și instrumentarul de acolo (locul de unde provine o casă - n.r.), folosind același tip de lemn”, adaugă Lucian Robu.
Directorul Muzeului în aer liber din Sibiu, Lucian Robu, este convins că, dacă această casă din lemn s-ar fi aflat încă în județul Gorj, ea ar fi rezistat fără crăpături la cele două cutremure recente: “Aceste cheutori și modul în care le asamblezi îi permit lemnului să lucreze și să se adapteze mișcărilor tectonice. (...) Sunt construcții care, indiferent de intemperii, indiferent de mișcări tectonice, nu se mai reașază, rămân în acel echilibru”. (Agerpres)
