Avem o țară binecuvântată de Dumnezeu cu multe bogății naturale, dar cu locuitori care nu știu să prețuiască, uneori, darul primit de la divinitate. Moșii și strămoșii noștri cea mai mare parte a vieții și-au petrecut-o pentru procurarea hranei. Astăzi, deși prețurile au crescut semnificativ, iar veniturile se mențin, pentru cei mai mulți dintre noi, la nivelul dinainte de scumpiri, puțini români își mai fac griji că nu vor avea ce pune pe masă. Însă, după ce s-a distrus avuția națională, dar și din cauza lipsei de competitivitate, am ajuns să consumăm preponderent hrană provenită din țări străine, multe cu o agricultură practicată în condiții mai dificile de producție. Deși produsele românești au o calitate superioară, se pare că, uneori, primează cantitatea în alegerile pe care le facem când ajungem în fața rafurilor din magazine. Câștig are prețul mai mic, din dorința de a drămui fiecare ban, fără a lua însă în calcul și beneficiile pe termen lung ale unei alimentații sănătoase.
În ultima perioadă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale derulează campanii de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate, obținute pe plan local.
România are potențial să performeze în cel puțin trei domenii, energetic, agricultura și industria alimentară și industria IT&C, a afirmat prim-ministrul Nicolae Ciucă, la un eveniment organizat zilele trecute, în contextul împlinirii a 30 de ani de activitate a AMCHAM în România.
Premierul a adăugat că România are un potențial agricol imens: ,,Este inacceptabil ca o țară, care este considerată de toate celelalte țări din Europa ca fiind coșul de pâine al Europei, să importe produse alimentare, iar deficitul de balanță comercială să fie foarte puternic impactat de importul de bunuri, servicii, produse alimentare. Ca atare, agricultura și industria alimentară reprezintă al doilea domeniu prioritar, din perspectiva mea pentru ceea ce ar trebui să constituie și atenția mediului de afaceri, pentru că de aici putem să aducem bani la buget și să realizăm creștere economică, adăugând valoare producției noastre agricole. Nu este nici puțină, nici într-un segment limitat, este foarte diversificată și ne poate asigura tot ce avem nevoie”.
Toate bune și frumoase, dar o problemă gravă, nerezolvată de trei decenii, fără șanse mari de soluționare nici în viitorul ,,cincinal”, este legată de valorificare. În județul Mures, conform datelor oferite de instituțiile abilitate din domeniu, sunt 225.351 hectare teren arabil. Chiar dacă avem fermieri de top, care practică o agricultură performantă, având acces la utilaje de ultimă generație, nu există o piață de desfacere sigură și nici garanția unui preț corect. Deși, așa cum declara și șeful Executivului, potențial există, lipsește, mai ales în această perioadă, a conflictului din Ucraina, siguranța și stabilitatea. Dacă dorim să vedem și o parte bună a lucrurilor, scăderea prețurilor la cereale poate fi compensată, la nivel global, de creșterea stocurilor. Pentru cine își permite să aștepte creșterea prețurilor, poate fi un avantaj. Chiar dacă fermierii români beneficiază de unele dintre cele mai mari subvenții la nivel european, bucurându-se de sprijin financiar și acces la proiecte, agricultura rămâne, o loterie, dependentă atât de evoluția prețurilor la bursă, situația mondială, cât și de condițiile meteo.
Singura soluție în valorificarea producției agricole din România o reprezintă implicarea asociațiilor profesionale în stabilirea legislației și a prețurilor, înființarea de depozite, exporturi... Aceste organizații trebuie să fie puternice, deoarece fermierii nu se pot ocupa, în același timp, și de producție și de valorificare.
Vasile Bota
