* “Am fost în rând cu soldații, înfruntând moartea, am privit aproape toate atrocitățile războiului, am înțeles cine sunt adevărații eroi, și lor le-am închinat toată iubirea și toată admirația sufletului meu; pe ei, opincarii aceia uscați și vânjoși, care se azvârleau cu frenezie în brațele morții...” Trăim timpuri grele, de mare depresiune morală și întuneric în jurul și înaintea noastră, că avem aerul unui pom căzut în fundul unui puț. Ne zbatem, nu numai fără a ne putea salva, dar parcă ne afundăm tot mai mult. Singura lumină, deasupra capului nostru, e sus, în gura puțului, unde se vede o bucată de cer albastru, trecutul nostru, cu stelele lui de diferite mărimi. Printre aceste stele, una de prima mărime, e pictorul Grigorescu. “Regret timpul prețios ce l-am pierdut. Dacă statul mi-ar fi făcut măcar un modest atelier acum câțiva ani, când abia aveam cu ce trăi, dar eram încă în putere, câte pânze de valoare pentru neamul nostru n-aș fi făcut. Ce aș fi lăsat după mine! Așa a trebuit să fac, cum puteam, pânze pe o sută, două sute de lei și am pierdut un timp neprețuit cu care nu mă voi mai întâlni. Am început să muncesc de la 10 ani, la 12 ani vindeam deja primele icoane iar la 15 ani pictam sfinți. Imediat după 20 de ani am început pictura la Mănăstirea Agapia. Am început ca ucenic la un iconar. «Om sucit»... Dumnezeu să-l ierte... mă punea de măturam, de legănam copilul și când voiam să mă uit cum zugrăvea icoanele, mă gonea de lângă el... Câteodată numai, când frecam bine culorile, se îmblânzea și-mi arăta cum se fac sfinții. Eram atât de fericit. Mă uitam la el ca la Dumnezeu”.
Nicolae Grigorescu (1838-1907), primul dintre fondatori ai picturii moderne, urmat de Luchian și Andreescu. Primele lucrări le face acasă, apoi la atelierul lui Anton Chladek, și la Biserica Băicoi pe care le semnează ca fiind cele mai vechi lucrări ale sale. A pictat la M-rea. Căldărușani, Suzana, Sf. Spiridon, Agapia ș.a. Ministru Mihai Kogălniceanu, l-a premiat pentru pictura de la M-rea Agapia și ia oferit o bursă la Viena și Paris.
***
* “Să avem pentru ceilalți o inimă de mamă. Pentru mine, viața celorlalți prețuiește mai mult decât propria-mi viață. NU vor mai exista între voi neînțelegeri când veți înțelege acestea. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînțelegeri nu ține de nici o organizație, de nici un anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul”.
Sofronie Saharov (1896-1993), Monah, pustnic, preot duhovnic, părinte duhovnicesc, întemeietor de mănăstiri, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, este cunoscut și ca Starețul Sofronie de la Essex, și a fost ucenicul și biograful Sf. Siluan Athonitul, precum și cel ce a compilat scrierile Sf. Siluan; a întemeiat Mănăstirea “Sf. Ioan Botezătorul” Maldon, Essex, Anglia. Citea foarte mult, inclusiv mari clasici ruși precum: Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Studiază în Italia, Berlin și Paris. Urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox Sf. Serghie, unde i-a avut ca profesori pe Bulgakov și Berdiaev. În anul 1925 pleacă în Muntele Athos, apoi în Paris, în anul 1947, unde se stabilește la Casa Rusească, un azil de bătrâni. În anul 1958 ajunge în Anglia la Essex unde în jurul său se formează un grup de monahi și femei creștine, care mai târziu vor pune bazele viitoarei mănăstiri “Sf Ioan Botezătorul”. Moare în anul 1993 și este condus de mii de credincioși din toată lumea, pe drumul mântuirii în Dumnezeu.
***
* Un țăran era cu animalele la păscut în pădure. În drum spre casă constată că îi lipsește o vițelușă. A început să se roage lui Dumnezeu: “Doamne, Dumnezeule, arată-mi hoțul vițelului meu și duminică, la Biserică, îți voi aduce jertfă 7 lumânări”. Abia rosti această rugăciune și deodată apăru hoțul din pădure: un urs mare și grozav. “Atotputernice Doamne, depărtează de aici pe acest hoț, și-ți voi aduce duminică 12 lumânări din cele mari de ceară”. Să cerem în rugăciunile noastre, mai ales cele bune și de folos sufletelor noastre, căci astfel de cereri pot fi spre răul nostru, împlinindu-se cuvintele Scripturii: “nu știți ce cereți”.
Cu dragoste creștină, părintele ILIE
