În 20 martie 2023, dată la care se împlineau 20 de ani de la invazia SUA în Irak, Premierul Mohammed Shia' Al-Sudani, susținut de o coaliție pro-iraniană, nu a evocat în public invazia americană, ci “căderea regimului dictatorial” al lui Saddam Hussein care a rezultat în urma acesteia.
“Noi rememorăm suferința poporului nostru în decursul celor 20 de ani dominați de războaie fără sens”, a spus premierul la conferința “Irak, 20 de ani ... și apoi ?”, desfășurată duminică, la Bagdad.
Totul a început pe 20 martie 2003. În cadrul operațiunii “Eliberarea Irakului”. 150.000 de soldați americani și 40.000 de britanici au fost desfășurați pentru o intervenție fulger în primele ore ale dimineții.
Trei săptămâni au fost de ajuns pentru a tranșa soarta regimului Saddam Hussein și a prelua sub control Bagdadul, pe 9 aprilie.
Din 2003 până în 2011, anul retragerii armatei americane, peste 100.000 de civili irakieni au fost uciși, potrivit organizației Iraq Body Count. Statele Unite au înregistrat în rândurile lor circa 4.500 de morți.
Astăzi, Irakul a revenit la o anumită normalitate: alegeri se desfășoară cu regularitate, pluralismul politic este încurajat, libertatea de exprimare este garantată.
Invazia americană a lăsat răni adânci...
Când Abu Hassan Ali a văzut trupele americane intrând în Bagdad în aprilie 2003, el a crezut că cei 24 de ani de tiranie a lui Saddam Hussein s-au terminat și că Irakul va fi o țară liberă. Dar atacurile artileriei americane i-au zdrobit brațul stâng, la fel și speranțele sale pentru o viață mai bună. “Credeam că rana mea este prețul libertății, pentru că, în final, libertatea nu este niciodată gratis. Am suferit aproape doi ani din cauza leziunii mele, dar în final am descoperit că ne-am înșelat amarnic”, spune, agenției EFE, Abu Hassan, în vârstă de 64 de ani, în magazinul de desen grafic pe care-l conduce în centrul Bagdadului.
El este unul dintre sutele de mii de irakieni care au fost răniți de atacurile coaliției internaționale conduse de SUA în timpul invaziei asupra Irakului, un eveniment care, 20 de ani mai târziu, încă dăinuie în mintea și pe pielea cetățenilor țării arabe.
Abu Hassan își amintește cu lux de amănunte ce s-a întâmplat în acel 6 aprilie 2003, când a fost să vadă cum blindatele americane mărșăluiau pe șoseaua care duce spre aeroportul internațional din Bagdad.
“Am văzut un vehicul american cu numărul 121 care a îndreptat țeava tunului spre mine și, deodată, am ajuns sub un perete, cu brațul rupt”, își amintește bărbatul irakian, care descrie cum oasele mâinii sale s-au rupt în bucăți după ce zidul de beton a căzut peste el.
Dar rana sa cea mai profundă este una invizibilă, și ea încă sângerează. “După 20 de ani, resimt multă amărăciune pentru că am crezut că trupele americane au venit să ne elibereze. Americanii ne-au spus o mare minciună, au ocupat, au distrus Irakul și au lăsat în urmă mii de victime irakiene”, deplânge irakianul.
Un foc de armă tras cu sânge rece
Într-o dimineață din octombrie 2004, Hussein Ali, pseudonimul unui irakian în vârstă de 66 de ani care nu dorește să-și dezvăluie adevărata identitate, s-a urcat în furgoneta sa și a plecat la un drum periculos pentru a căuta mâncare pentru familia sa. Dar nu s-a mai întors.
După ocuparea Bagdadului, trupele americane au închis principalele șosele ale capitalei irakiene și au instalat puncte de control pe drumurile de acces. La unul dintre acestea, l-au împușcat cu un glonț exploziv în coapsă și care i-a perforat de asemenea stomacul, lăsându-l aproape mort.
“Cred că au tras în mine pentru că nu știau ce să facă. Li s-a părut că eram un terorist sinucigaș, pentru că era noapte și eram singur în mașină”, explică irakianul. El nu și-a pierdut imediat cunoștința și își amintește că i-a văzut pe soldații americani apropiindu-se de vehiculul său după ce au tras, căutând orice indiciu că ar fi transportat explozivi în acesta, iar apoi, după ce nu au găsit nimic, l-au dus la un spital din apropiere.
“Medicii spuneau că am doar 1% șanse de supraviețuire”, își mai amintește Hussein Ali, care a stat 45 de zile în spital și are pe corp o mulțime de cicatrici. Pe brațul său, șrapnelul s-a unit cu pielea și, la atingere, seamănă cu un înscris din alfabetul Braille. “Asta numesc ei libertate și respect pentru drepturile omului?”, se întreabă el în continuare, 20 de ani mai târziu.
Minciuna despre armele de distrugere în masă. Rapoarte exagerate și afirmații false
Fostul secretar de stat american Colin Powell lansa, pe 5 februarie 2003, în Consiliul de Securitate al ONU, alerta că Irakul deținea arme de distrugere în masă, pentru a justifica astfel lansarea războiului de către SUA, un argument fals pentru care Powell s-a scuzat mai târziu, consemnează agenția EFE.
Odată cu împlinirea a 20 de ani de la începutul războiului din Irak (care a avut loc în 20 martie), unii experți văd în comportamentul Administrației președintelui George W. Bush folosirea în premieră a “post-adevărului”, precum și o subminare a credibilității ONU, instituție care acum trebuie să se confrunte cu invazia Ucrainei de către Rusia.
Desconsiderarea adevărului și a faptelor face parte din “moștenirea” lui Bush, amplificată mai târziu de fostul președinte la rândul său republican, Donald Trump, afirmă Carme Colomina, cercetător senior la Centrul pentru Afaceri Internaționale de la Barcelona (CIDOB).
Intervenția lui Powell, care a avut loc cu o lună și jumătate înaintea lansării invaziei americane în Irak, a fost punctul culminant al unui narativ susținut încă de la finele anului 2001 de guvernul lui Bush și de puternicul său vicepreședinte, Dick Cheney, pentru a justifica războiul.
Deși investigațiile bipartizane ale Congresului SUA nu au găsit dovezi ale vreunor presiuni politice făcute de analiștii serviciilor de informații, de-a lungul anilor au apărut probe ale exagerărilor din rapoarte și folosirii unor ipoteze neplauzibile de către Administrația Bush și de principalul său aliat, guvernul britanic condus de Tony Blair. În cazul fostului premier britanic, după ani de scandaluri și acuzații că a exagerat amenințarea irakiană, Raportul Chilcot a semnalat în anul 2016 că Blair a autorizat invazia pe baza unor probe “nejustificate” sau “eronate” furnizate de serviciile de informații. Într-un interviu acordat postului CNN în anul 2015, Blair însuși s-a scuzat pentru că și-a fundamentat deciziile pe informații “greșite” primite din partea serviciilor secrete.
Așa cum au demonstrat investigațiile ulterioare invaziei și rapoartele oficiale de informații ale SUA redactate începând cel puțin din 2006, Irakul își distrusese principalele arsenale de arme de distrugere în masă și încetase producerea lor în anul 1991, odată cu impunerea sancțiunilor împotriva sa după ce ocupase Kuweitul.
Una din primele justificări invocate de Administrația Bush pentru a prezenta Irakul drept un inamic periculos a fost presupusa legătură a dictatorului Saddam Hussein cu rețeaua teroristă al-Qaida și cu atentatele de la 11 septembrie 2001. Directorul CIA de la acea vreme, George Tenet, a negat că agenția pe care o conducea ar fi confirmat o asemenea legătură, declarație făcută la postul CBS, tot în 2007.
O altă acuzație lansată de SUA cu sprijinul Regatului Unit a fost o pretinsă achiziție de uraniu din Niger pentru fabricarea de arme nucleare, deși CIA avea informații care negau această ipoteză după investigațiile efectuate în țara africană de către diplomatul Joseph Wilson.
Odată lansat războiul, Wilson a publicat un articol în The New York Times în care a explicat acest lucru, situație care a forțat Casa Albă să admită că a utilizat informații eronate. Ca represalii, guvernul american a dezvăluit identitatea soției lui Wilson, Valerie Plame, care lucra ca agent sub acoperire al CIA, ceea ce în final a dus la condamnarea șefului de cabinet al vicepreședintelui Dick Cheney, Lewis “Scooter” Libby, pentru obstrucționarea justiției și mărturie mincinoasă.
Patrimoniul cultural irakian, jefuit. Tăblița lui Ghilgameș s-a întors acum doi ani în Bagdad
În luna aprilie a anului 2003, în urma cuceririi Bagdadului de către trupele americane și a haosului declanșat în capitală, mii de relicve din Mesopotamia antică au fost furate din Muzeul Național al Irakului. La 20 de ani de la invazie, țara încearcă să recupereze acele obiecte milenare, victime ale istoriei sale recente, scrie agenția EFE.
Peste 13.000 de piese arheologice numerotate au fost furate în doar șase zile, timp în care bande criminale și jefuitori au luat cu asalt muzeul, pe care forțele americane l-au lăsat să se descurce pe cont propriu, în ciuda multiplelor avertismente din partea organizațiilor culturale internaționale.
“Trupele nord-americane nu au luat în considerare includerea muzeului într-un proces de protecție”, a declarat, pentru EFE, Hakim al Shamiri, directorul de presă al Autorității Generale irakiene pentru Antichități și Patrimoniu, care adaugă că, odată ce a fost deja jefuit, coaliția internațională a plasat un tanc la intrarea în instituție. “Dar a fost prea târziu”, deplânge el cele întâmplate.
Până în prezent, potrivit lui Al Shamiri, Muzeul Național al Irakului a reușit să recupereze aproximativ 4.000 de piese împrăștiate în întreaga lume de către jefuitorii care au profitat de haosul din primele momente ale invaziei.
Printre piesele faimoase care au fost returnate se numără vasul sacru Warka, un vas de alabastru realizat între anii 3.300 și 3.100 î.Hr.și care conține reliefuri sculptate de antica civilizație mesopotamiană, precum și statuia Bassetki, realizată din cupru în timpul Imperiului Akkadian (2.334 -2.154 î.Hr.).
Cu toate acestea, alte aproape 10.000 de relicve sunt încă de negăsit, rezultat al acestei “perioade întunecate de pierdere a patrimoniului irakian”, una din cele mai dure suferite de Irak alături de anii de distrugere a bunurilor culturale de către gruparea teroristă Stat Islamic între 2014 și 2017, potrivit oficialului.
Una din cele mai recente victorii irakiene în ceea ce privește recuperarea patrimoniului său a avut loc în 2021, după ce Statele Unite au returnat Irakului una dintre cele mai vechi opere literare din istoria umanității: Tăblița lui Ghilgameș, un obiect prețios, vechi de milenii, care s-a întors la Bagdad împreună cu alte 17.000 de piese furate înainte, în timpul și după invazie.
Cu toate acestea, mii de obiecte din Mesopotamia antică au rămas încă în mâinile colecționarilor privați sau ale unor case de licitații precum Live Auctioneers sau Sotheby's, unde relicve irakiene pot fi achiziționate online pentru câteva sute de dolari.
Acest lucru se datorează deceniilor de jaf, care au avut un impact direct asupra pieței globale de artă, supraîncărcată cu piese din leagănul civilizației, și proliferării Internetului, de unde este din ce în ce mai ușor să achiziționezi astfel de opere.
Civilizația mesopotamiană a fost întotdeauna o sursă de mândrie și de identitate națională pentru irakieni. Chiar și în timpul dictaturii lui Saddam Hussein (1979-2003), execuția era pedeapsa prevăzută împotriva oricărei persoane care comitea furturi de antichități.
(Sursa: Agerpres/ foto: Deutsche Welle/ EuropaLiberă)
