În a treia duminică după Praznicul Împărătesc al Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă sunt omagiate Femeile Mironosițe. Biserica Mântuitorului Hristos a rânduit Duminica purtătoarelor de mir pentru a arăta credincioșilor marea prețuire de care se bucură femeia în învățătura creștină. Femeia dintru început a fost părtașă nemuririi spirituale, dar, din mândrie și îngâmfare, a fost o pradă ușoară vrăjmașului. Rezultatul căderii în păcat îl cunoaștem cu toții, fiindcă a atras după sine blestemul și pedeapsa izgonirii din rai. În lumea veche, femeia era socotită spurcată, considerată o unealtă în mâna bărbaților. Pe piața sclavagismului, femeia era “marfa” cea mai ieftină, fără valoare. Excepție exista în rândul poporului evreu, unde era socotită ființă cugetătoare, de același sânge și cu aceleași aspirații și idealuri ca și bărbatul. Dumnezeu arată faptele sale minunate și prin femei: Eva, fiicele lui Adam, soția lui Noe, Sara, soția lui Avraam, Maria, sora lui Moise, Rut, Ana și altele. Acestea au fost împrejurările în care a venit Iisus Hristos în lume, Cel ce s-a născut după trup din femeie, cel mai important argument al egalității sexelor și al demnității prin nașterea Mântuitorului lumii. Iisus putea să vină sub chip de înger, nu întrupat din femeie (Evr.II, 16, dar întruparea din Sfânta Fecioară a însemnat distrugerea barierelor inegalității dintre bărbat și femeie și pecetluirea reală între Dumnezeu și om prin femeia mamă. Prin femeie a venit izbăvirea, reînnoirea și învierea. Duminica a treia după Paști este considerată a purtătoarelor de mir, pentru că era obiceiul la iudei ca trupul îmbălsămat, depus în mormânt, să fie încă multe zile tămâiat și uns cu mir după posibilitățile familiilor și prietenilor celui decedat.
Prima dintre femeile mironosițe care s-a învrednicit de bucuria învierii a fost Maria Magdalena, vindecată de Mântuitor de sub stăpânirea diavolului. Ea a fost, împreună cu celelalte femei, la mormântul Domnului, până a se lumina de ziuă, dar îl găsesc gol. Este prima care L-a văzut pe Domnul Iisus înviat, anunțând pe Sfinții Apostoli. S-a învrednicit apoi de mari daruri duhovnicești, convingând pe mulți evrei despre mesianitatea lui Hristos.
Bătută și persecutată de iudei pentru propovăduirea învierii, continuă predica în Palestina și Asia până la adânci bătrâneți, când a fost ucisă cu pietre. Pomenirea ei se face și la 22 iulie.
Salomeia, o altă femeie credincioasă, era mama Sfinților Apostoli Ioan Evanghelistul și Iacov.
Ioana, mai tânără, își însușise cultura timpului, iar soțul ei, Huzea, era demnitar la palatul regelui Irod.
Marta și Maria, surorile lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, au fost apropiate de Domnul Iisus, fiind prezente la învierea fratelui lor, Lazăr. Marta a primit cununa martiriului pentru înviere, fiind spânzurată.
Maria, mama ucenicului Cleopa, căruia Domnul Iisus i se arată pe drumul Emausului, Suzana, o tânără cu simț moral, înzestrată cu inteligență vie. Se mai amintește și Fotinia, o femeie samariteană, în fața căreia Iisus se descoperă ca Mesia cel prezis de profeți (Ioan IV, 42), ea reprezintă sămânța înfrățirii tuturor popoarelor și raselor. Aceasta a dus vestea învierii în Arabia și Africa, moare la Roma, jupuită de vie, pentru credința în Hristos. Slujba din Duminica Mironosițelor și cântările slujbelor praznicului amintesc pe toate femeile pe care Mântuitorul le făcuse sănătoase sau le dăduse ajutor familiar: văduva care a dat cu inima curată doi bănuți templului; văduva din cetatea Nain căreia Iisus îi înviază copilul; femeia bolnavă de doisprezece ani și vindecată; femeia gârbovă; soacra lui Petru; fiica lui Iair și multe altele consemnate în Noul Testament.
În familia creștină, Mama a jucat și joacă un rol deosebit de important, urmașii ei au devenit elemente valoroase la progresul societății. Mama este cea care a păstrat și a transmis mai departe cele mai nobile sentimente, sacrificându-și de multe ori tot avutul și punând în slujba urmașilor toată dăruirea și dragostea. Rezistența fizică la naștere și curajul mamei sunt de nedescris. Se pot aminti: Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, rămasă văduvă la douăzeci de ani, dar își crește copilul cu dragoste; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, una din cele mai bogate femei ale timpului. A crescut zece copii, dintre care patru au ajuns episcopi, trei monahi, restul minunați trăitori în Hristos. Cu averea lor imensă au înființat primul spital din istoria lumii, prima casă pentru orfani și cel dintâi azil pentru bătrânii nevoiași; Nona, mama Sfântului Grigore Teologul; Monica, mama fericitului Augustin; Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare, de origine daco-romană, a cărei viață a fost o pildă pentru fiul ei. La noi, printre primii martiri și mărturisitori ai credinței au fost femei creștine: Sfânta Filofteia de la Mănăstrirea Argeșului, Prea Cuvioasa Maică Prascheva de la Iași; Maria, mama lui Ștefan cel Mare, din neamul lui Mircea cel Bătrân; Despina, soția lui Neagoe Basarab; Teodora, mama lui Mihai Viteazul, Maria, soția Domnului martir Constantin Brâncoveanu.
Nu în ultimul rând, trebuie să aducem cinstire și să ne rugăm pentru mamele noastre, cele care ne-au dăruit viață, s-au rugat și ne-au ocrotit pașii în viață. Ele au purtat și poartă “Mirul” dragostei pentru noi, până în ceasul trecerii în veșnicie și chiar după aceea. Nu pot fi numite mame acele femei care își ucid copiii prin avort, săvârșind o crimă umană. Mântuitorul le zice: “Fugiți de la Mine, blestematelor” (Matei XXV, 41), cele care își părăsesc căminul, familia și copiii, plecând prin străinătăți, uitând să se mai întoarcă acasă. De plâns sunt și acele tinere, tot mai multe în zilele noastre, care sfidează bunul simț și morala creștină, neascultând de părinți, pierzându-și timpul în distracții ieftine, păguboase. Trebuie să recunoaștem că, astăzi, de mamă depinde viitorul urmașilor și soarta unei națiuni. Este un pericol social pe plan național dacă mama nu va fi curată, dacă soția nu este fidelă, iar fiica, sora, cuminte și cinstită.
Sărbătoarea din Duminica a treia după Paști este o chemare a Bisericii către cele care dețin destinul uman ca să urmeze pilda femeilor purtătoare de mir, mame adevărate, păstrătoare fidele ale tradițiilor și obiceiurilor bune, curajoase fără egal, pătrunse de învățătura sfântă. De multe ori, în timpul slujbelor bisericești m-am întrebat: oare, de ce sunt mai multe femei, duminica, la Sfânta Liturghie? Răspunsul îl puteți da dumneavoastră De Praznicul femeilor creștine mureșene!
V.B.B.
