* “Orice religie există numai prin învierea lui Hristos; se ascunde tainic în acest eveniment. Dacă Hristos a înviat aceasta interesează pe toți oamenii. Dacă se suprimă mărturisirea creștină a înviatului, nicio religie nu va supraviețui la nivelul lumii moderne, căci în afara Evangheliei orice mesaj religios se oprește la jumătatea drumului. Ori, capătul transcendent al religiei este Dumnezeu, devenit om înviat.”
Paul Nicolaevici Evdochimov (1901-1970), teolog rus, fiul unei familii nobile din Petesburg. În Rusia absolvă școala militară și este înrolat în armata albă, luptând doi ani împotriva revoluției bolșevice. Familia se refugiază la Istambul, apoi la Paris. În anul 1928 este licențiat în teologie, se căsătorește și are doi copii. Obține doctoratul în litere cu teza “Dostoievski și problema răului”. Îi moare soția, se recăsătorește și din anul 1962 până la sfârșitul vieții predă ca profesor de teologie la Institutul Saint Serge din Paris și face parte din Comitetul de Studii de Bossey. Opera lui se înscrie în rândul teologiei din exil. Această teologie a continuat tradiția ortodoxă alături de nume ca G. Florovski și V. Lossky.
***
* “Am fost o viață întreagă iubitorul și propovăduitorul păcii. Atât de statornic, încât am ajuns de câteva ori în grea primejdie... Cred în pacea a toată lumea. Cred în puterea tonică a poeziei și a artei. Cred că lumea noastră își va găsi voința și energia de a se întruni, la un suprem areopag (organ suprem judecătoresc la vechii atenieni) al înțelepciunii și umanității.”
Gala Galaction (1879-1961), preot ortodox, nuvelist, memorialist, profesor, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă, iar din anul 1947, membru titular al Academiei Române
***
* Un preot care avea misiunea de paroh la un penitenciar din orașul său, s-a pregătit cu o predică adecvată situației de față. Zile întregi s-a pregătit pentru predica duminicală încât dorea ca oamenii care erau închiși în penitenciar să rămână cu unele idei constructive pentru viața lor, atât cea din interior, dar și după ce vor pleca acasă după terminarea pedepsei. În locul unde avea loc slujba era foarte frig și pușcăriașii se tot foiau în toate părțile. La intrarea preotului au început să facă puțin haz încât acesta se simțea stânjenit. Peste toate acestea s-a întâmplat ca preotul urcând spre amvonul unde urma să-și țină cuvântul pregătit, s-a împiedicat, stârnind râsul și buna dispoziție în mijlocul deținuților. Preotul se simțea rușinat și neputincios în fața acestei situații neprevăzute. Se ridică imediat cum nu s-ar fi întâmplat nimica și se adresă celor prezenți și distrați: “Dragii mei! Tocmai de aceea am venit azi aici la voi. Tema cuvântului pregătit pentru azi era: «Cum poate omul să se ridice, după ce cade». Asistența tăcu rușinată, iar preotul își susținuse dizertația pregătită cu satisfacția că Duhul lui Dumnezeu i-a arăta și lui ce să spună în astfel de situații limită”. Morala: “Fiecare dintre noi să ia aminte...”.
P.S. Ieremia cap. 32, vers. 39: “Așa zice Domnul: «Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieții, spre binele lor și spre binele copiilor lor după ei»“.
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
