- “Dumnezeu, nu se schimbă, dar într-o lume unde totul se schimbă El consimte, la nevoile și rugăciunile noastre, să se schimbe totul. Printre cei ce se declară creștini, sunt prea mulți care în loc să-L servească pe Dumnezeu, vor mai degrabă ei să se servească de Dumnezeu. Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopților - nopți ce sunt pentru El nopți îngrozitoare, nopțile minții, nopțile inimii, nopțile naturii umane, nopțile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează Dumnezeu? Această iubire are un nume și o calitate. Este o Iubire Infinită”.
Vladimr Ghica (1873, - 16 1954,), a fost prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot biritual (singurul preot care a slujit Sfânta Liturghie în rit ortodox dar și catolic), nepotul lui Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghica a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe, și al apărării al României. Activitatea și-a desfășurat-o în București, Roma, Paris, Congo, Tokio, Sidney, Buenos Aires… încât Papa Pius al XI-lea îl va numi “marele vagabond apostolic”. Participă la serviciile sanitare în războiul Balcanic și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În anul 1923 este sfințit preot de către Cardinalul Dubois. Primește o parohie lângă Paris dar mai târziu datorită stării de sănătate se retrage și este numit Rectorul Bisericii Străinilor din Paris. În 1939 se reîntoarce în România, unde se va dedica ajutorării celor săraci și umiliți. În anul 1952 este arestat sub acuzația de “înaltă trădare”, întemnițat la Jilava, bătut, torturat până la sânge, moare în 1954 în închisoare. Și-a desfășurat activitatea în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filosofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate. A fost un adevărat precursor al ecumenismului. Are multe scrieri în limba română și franceză. Biserica Catolică l-a canonizat sfânt, (beatificat), în 31 august 2013.
- “Statul este asemenea unei grădini în care copacii nu pot să crească dacă în jurul lor sunt prea mulți copaci mari care-i umbresc; cu singura deosebire că o grădină poate fi frumoasă având numai câțiva copaci mari; în timp ce dezvoltarea unui stat se întemeiază îndeobște pe mulțimea supușilor și pe egalitatea ce există între ei, și nicidecum pe câțiva oameni bogați”.
Bernardin de Saint-Pierre (1737-1814), scriitor, naturalist francez
- “Un ambasador lua masa adesea într-un restaurant din Paris, împreună cu mai mulți oameni ce se declarau atei. Conversația acestora se învârtea în jurul Bibliei pe care o criticau în fel și chip. Într-o zi, ambasadorul le ceru voie să le citească dintr-o carte foarte veche, pe care zicea că a găsit-o la anticar. Ascultătorii au fost încântați de măreția gândirii și simțirii, exprimate de necunoscutul autor. Atunci ambasadorul le spuse: «Aceasta este pagina din Biblie pe care o criticați fără s-o cunoașteți. Întreaga Biblie este la înălțimea paginii care v-a stors admirația»“. Am putea spune cu Sf. Scriptură… “Vă rătăciți neștiind Scripturile” (Matei cap. 22, vers. 29).
P.S. Apocalipsa cap. 21, vers. 4: “Hristos revine ca sa puna capat istoriei pacatului. Dupa aceea, nu vor mai fi nici suferința, nici lacrimi. Moartea nu-i va mai lua pe cei dragi de lânga noi. Suferința și nenorocirile din viața aceasta vor înceta. și moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tânguire, nici țipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut”
Cu dragoste creștină,
părintele ILIE SĂRMĂȘANUL
