Motto: Nel mezzo del cammin di nostra vita - La mijlocul drumului vieții noastre - Dante, “Infernul”
Un sentiment de profundă melancolie. Regrete și valuri-valuri de tristețe. “La mijlocul drumului vieții noastre”, ca să-l cităm pe Dante Alighieri, avem impresia că timpul ne scapă de sub control, conducându-ne către epilogul vieții. Căutăm emoții extreme și visăm la o a doua tinerețe. Îndrăgostirile romantice, operațiile estetice și cumpărăturile inutile sunt simptomele clasice ale crizei vârstei de mijloc. Primele semne sunt sentimentele de furie și excludere, care compromit adesea relațiile cu cei mai apropiați, membrii familiei, în primul rând. Chiar și căsniciile cele mai durabile pot intra în criză. Infidelitatea partenerului - reală sau imaginară -, rutina vieții de familie sunt principalele cauze.
Criza vârstei de mijloc este definită ca o perioadă de tulburări emoționale, care se manifestă în jurul vârstei de 40 până la 60 de ani, caracterizată printr-o dorință accentuată de schimbare, marcată de sentimente contradictorii, schimbări de comportament. Oamenii încep să-și reevalueze viața, să pună la îndoială lucrurile pe care le-au realizat sau dau dacă și-au atins, cu adevărat, scopurile urmărite, să se întrebe ce anume poate să dea sens și împlinire ultimei părți a vieții lor și ce laturi ale existenței au rămas neexplorate.
Apare, de asemenea, teama de moarte.
Această preocupare poate duce la o schimbare bruscă a profesiei, a atitudinii față de relațiile cu cei din jur, a practicării hobby-urilor, dar poate include și comportamente și acțiuni impulsive și problemele de sănătate.
Cu toate acestea, schimbarea de perspectivă, care apare în timpul crizei vârstei de mijloc nu se manifestă întotdeauna prin simptome negative și poate duce, dimpotrivă, la un efort mai concentrat și devotament față de familie sau o dorință mai puternică de a se concentra mai puțin pe muncă și mai mult pe stilul de viață.
Cauze
Criza vârstei de mijloc poate fi declanșată de o serie de factori precum divorțul, moartea unei persoane dragi, plictiseala sau un eveniment traumatizant. Trecerea are loc atunci când identitatea unei persoane și scopul ei în viață sunt în conflict direct, de obicei din cauza îmbătrânirii. Ratele de sinucidere sunt cele mai ridicate în timpul vârstei mijlocii, în special în rândul bărbaților cu vârste între 45 și 54 de ani.
Vârsta de mijloc poate fi o perioadă cu multe schimbări: s-ar putea să ne confruntăm cu o creștere sau o reducere a responsabilităților, cum ar fi, de pildă, faptul că, ajunși la maturitate, copiii devin independenți - “cuibul” rămâne gol - sau, dimpotrivă, trebuie să avem grijă de un părinte în vârstă; s-ar putea să ne dăm seama că traseul nostru profesional este mai puțin satisfăcător și să regretăm că nu am ales o carieră ce ne-ar fi adus mai multe împliniri; realizăm că abilitățile noastre fizice s-au redus odată cu vârsta sau că am ratat un obiectiv major pe care am fi vrut să-l atingem.
Semne și simptome
Reacția la criza vârstei de mijloc diferă de la o persoană la alta. Unii oameni pot prezenta semne exterioare minime, dar au sentimente pe care nu știu cum să le gestioneze, iar alții pot dezvolta strategii de adaptare dăunătoare sănătății, situației financiare sau relațiilor cu cei din jur.
Semnele și simptomele comune ale unei crize de vârstă mijlocie pot include:
- anxietate * schimbări bruște în carieră sau în stilul de viață, cum ar fi renunțarea la un loc de muncă sau mutatul în altă locuință *schimbări de comportament (persoana devine antisocială, impulsivă sau irațională * fixația asupra propriului trecut, concentrarea pe amintiri din tinerețe, foști iubiți, aventuri din trecut * depresie sau schimbări majore de dispoziție sau, dimpotrivă, o viziune romantică asupra viitorului * schimbări semnificative ale aspectului fizic, comportamentului sau îngrijirii personale; indecizie excesivă; furie, plictiseală, iritabilitate, lipsa unui scop bine definit, nostalgie, resentimente, tristețe sau sentimente de neîmplinire * nesăbuință financiară și cheltuieli excesive și inutile * ipocondrie (boli închipuite) și exagerarea problemelor de sănătate * planuri majore de viitor, cum ar fi călătorii sau investiții, care ar putea să nu fi fost posibile anterior din cauza constrângerilor de familie, de muncă sau financiare * modificări în plan religios și spiritual, cum ar fi habotnicia, trecerea la altă religie sau practici religioase * analiza exagerată a greșelilor sau eșecurilor din trecut * tulburări de somn * creșterea sau pierderea în greutate * renunțarea la vechile obiceiuri * sentimentul că viața nu mai are sens și încercarea de a găsi modalități de a se reconecta cu propriul eu.
Potrivit psihoterapeutului Livia Butac (liviabutac.ro / provocări-la - vârsta - adulta), femeile resimt cel mai dramatic schimbarea fizică ce însoțește îndepărtarea de tinerețe. Ajung să fie complexate, să se simtă insuficient admirate și iubite, au impresia că apariția ridurilor le-a anulat toată valoarea, deseori plâng mult și la fel de des își caută compensația prin găsirea unui iubit mult mai tânăr, pe care de multe ori îl și întrețin. Dar și în privința acestuia nu au nici o siguranță, caută reasigurări frecvente, devin geloase și acaparatoare, instabile emoțional și extrem de greu de mulțumit, mai ales de către fostul partener de cuplu, care - dacă nu este afectat de criză - nu înțelege noile nevoi ale soției /partenerei de viață.
Bărbații devin de obicei furioși, morocănoși, absolutiști, nimic nu mai e suficient de bun în viața lor, se reped spre schimbare cu o frenezie care nu acceptă critici sau obiecții. Mulți reproșează partenerei că este o povară, că el și-a irosit anii cei mai frumoși în jugul obligațiilor familiale și sociale, uitând complet că acest sistem a fost cel care i-a susținut în devenirea lor. În majoritatea cazuri își părăsesc familia și se mută cu o parteneră mai tânără, cu care se afișează mândri, doar pentru a-și demonstra lor înșiși și universului că mai pot atrage. Mulți încep să consume băuturi alcoolice, astfel încât să aibă parte de momente de fericire.
Psihologii și experții în geriatrie sunt unanimi în a considera că, de fapt, criza vârstei de mijloc nu este o afecțiune medicală, prin urmare, nu are un tratament anume. Cândva, argumentează ei, totul era simplu: vârsta mijlocie, cu criza ei fiziologică, era de așteptat să înceapă la 40-50 de ani. Acum, însă, speranța de viață a crescut la peste 83 de ani, așa că specialiștii se întreabă dacă mai are sens să vorbim despre o criză de vârstă mijlocie, adică despre ceva ce nu există, în condițiile în care nu se mai poate stabili cu certitudine începutul bătrâneții. Singurul lucru sigur pe care îl știm, însă, este că doar 25 la sută din “viteza” cu care îmbătrânim depinde de gene, adică de factori ereditari. Restul depinde de noi, de stilul de viață, de menținerea unui regim alimentar sănătos și somn suficient, de obiectivele pe care ni le propunem.
În concluzie, vârsta de mijloc poate fi o perioadă plină de satisfacții și poate oferi beneficii pentru mulți adulți: “la mijlocul drumului vieții noastre”, nesiguranțele, neliniștile și învolburările tinereții au dispărut, permițându-ne să avem mai multă încredere în cine suntem și în ceea ce prețuim. S-ar putea să mai reducem lista prieteniilor, dar cele pe care le avem sunt mai profunde și mai durabile.
“E așa de important să lași anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele ( ) Încheie niște etape. Nu din orgoliu, din neputință sau mândrie, ci, pur și simplu pentru că acel lucru nu se mai potrivește cu viața ta. Închide ușa, schimbă discul, fă curat în casă, șterge praful. Încetează să mai fii cine erai și transformă-te în cine ești!” (Paolo Coelho)
(surse - nonsprecare.it, veryerllmind.com, healthline.com, forbes.com)
Documentar de ILEANA SANDU
