* “Patria este înăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiorii amintindu-ne de unde ne-am rupt și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri”.
Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918), scriitor, orator, avocat, primar de București și membru al Academiei Române
***
* “Nici un creștin care crede drept în Dumnezeu nu trebuie să fie fără grijă, ci să aștepte totdeauna ispita, ca atunci când va veni să nu se mire și să nu se tulbure, ci să rabde cu mulțumire osteneala necazului și să înțeleagă ce zice cântând Proorocul: Cearcă-mă Doamne, și mă ispitește (Psalm 25,2). Începutul virtuților e frica de Dumnezeu, iar sfârșitul, dragostea Lui. Începutul a tot binele este rațiunea făptuitoare și fapta rațională. De aceea nici fapta fără rațiune nu este bună, nici rațiunea care se deapănă fără faptă”.
Ilie Ecdicul (sec. XI - XII), a fost, pe rând, avocat, monah și preot, contemporan cu Ilie al II-lea, mitropolitul Cretei de la sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea, fără a putea fi confundat cu acesta. Lucrarea “Antologie de sentințe de-ale filosofilor strădalnici” îl are drept autor pe sfântul Ilie Ecdicul, deși unii autori o pun pe seama Sfântului Maxim Mărturisitorul. Ilie Ecdicul vorbește despre o lumină sensibilă prin care sufletul se îndreaptă spre lumea exterioară și alta inteligibilă prin care se apropie de Dumnezeu. Dar fiindcă lumina inteligibilă s-a întunecat, iar cea sensibilă s-a făcut mai clară pentru obișnuința de la început, nu poate să privească deplin spre cele dumnezeiești dacă nu se unește în întregime cu lumina inteligibilă, în rugăciune.
***
* “O revistă din Anglia scrie că într-un orășel de acolo, un faimos zgârcit s-a spânzurat din cauza unui vis: visase că întreaga avere și-o împărțise săracilor. Sculându-se buimăcit de grozăvenia acestui vis, a luat un ștreang și s-a spânzurat. Iată de ce este în stare diavolul să facă cu ajutorul zgârceniei, care este o boală și de suflet pierzător”.
În Sf. Scriptură se spune: “Cel ce miluiește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu” (Pilde 19, 17). Ce frumos este: “A împrumuta pe Dumnezeu, Cel ce toate le are în a Sa mână și de nimic nu are lipsă”. Pentru săraci, El însă este gata a lua împrumut banii noștri. Este bine ca noi să ținem banii noștri într-o BANCĂ A MILOSTIVIRII, care dă cea mai mare dobândă: “Șansa mântuirii noastre”, scopul suprem al fiecărui creștin.
P.S. Iacov cap. 4, vers. 1-3: “De unde vin războaiele, de unde vin certurile dintre voi? Din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți să dobândiți ce doriți; vă sfădiți și vă războiți și nu aveți, pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri”.
Cu dragoste creștină,
părintele ILIE SĂRMĂȘANUL
