Motto: “Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe, / Vede-n capăt începutul / Cine știe să le învețe; Tot ce-a fost, ori o să fie / În prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie, / Te întreabă și socoate”.
Mihai Eminescu - “poet nepereche”
După cel de-Al Doilea Război Mondial, întreaga Europă, trecea printr-o situație dificilă. Țara noastră nu făcea nici ea excepție. Erau, însă oameni de cultură care analizau situația la rece: dezastrul lăsat de război și apoi imprevizibilul viitorului. Gândurile marelui teolog și cărturar, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală s-au conturat în “Pregătirea pentru intrarea în marele întuneric”. Era previziunea pentru următorii 50 de ani, care au aruncat țara noastră în haosul comunismului prost înțeles și transpus în fapt aidoma. În această perioadă, întunericul, începea să se manifeste sub toate raporturile sociale, culturale, în știință, în filosofie, totul a fost falsificat, totul a fost întors pe dos, credința a fost redusă la lucrurile cele mai nesemnificative.
S-au format pentru această necesitate câteva curente alcătuite din oameni responsabili și dotați de la Dumnezeu cu multă înțelepciune și curaj. În Moldova un astfel de curent constructiv se desfășura în jurul părintelui Ilie Cleopa de la M-rea Sihăstria care a adunat poporul în jurul său, l-a luminat și ținut treaz în conștiința dumnezeiască și națională. Al doilea curent a fost în Transilvania și s-a format instantaneu în jurul marelui vizionar părintele Arsenie Boca, curent care dăinuie până astăzi când mii și mii de oameni, caută alinare durerilor și problemelor, la mormântul marelui vizionar. Sfinția sa, ca un bun creștin ardelean, s-a gândit nu numai la Dumnezeu ci și la pământul transilvan despre care avea să ne spună cu mulți ani în urmă, că vom avea mari probleme cu etniniile conocuitoare, care vor avea pretenții nejustificate și vor aduce prejudicii țării noastre și inclusiv nouă ardelenilor. Al treilea curent s-a format în Țara Românească, la M-rea Antim în jurul scriitorului, ziaristului, gazetarului SANDU TUDOR, viitorul preot monah Agaton Daniil. Acest curent a fost unul foarte puternic fiindcă la el participau mulți intelectuali din elita culturală a Bucureștiului: Constantin Noica, Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, prof. Al. Mironescu, Tetrageneralul capitalei cu soția sa, părintele Benedict Ghiuș, preotul Roman Braga, arhimandritul Andrei Scrima, preotul Ioan Culâghin, părintele Stăniloaie, poetul Ioan Barbu, marele matematician Octav Onicescu ș.a.
Aceștia, au dorit prin acțiunilor lor o rezistență în fața marelui întuneric venit de la răsărit. Punctul central a fost “Rugăciunea inimii” “Rugăciunea minții”, ca un fel de continuare a curentului paisian condus de Paisie Velicicovschi de la M-rea Neamț în urmă cu trei secole. Toate aceste curente aveau scopul suprem al întâlnirii inimii omului cu inima lui Dumnezeu. În această inimă se găsea dorul după Dumnezeu, responsabilitatea pentru om, care forma poporul român și păstrarea unei demnități a elitei culturale, filosofice, teologice.
De 33 de ani, de la “Marea jertfă” a tinerilor, mergem printr-un astfel de “Întuneric” al deznădejdii și pierderii valorilor românești. Grav este că nu putem anticipa cât va mai dura acest întuneric care începe să ne arunce în haos.
Cred, că în Ardeal, mai avem o elită de români intelectuali și patrioți care, cu responsabilitate să ia taurul de coarne. Până nu este prea târziu. Să ieșim puțin din “egoul” nostru; să ne unim asemenea înaintașilor noștri, care cu mult curaj au gestionat momentele de criză ale țării, chiar cu prețul a zeci de ani de pușcărie grea, și chiar jertfa supremă. Să ne unim pentru un țel suprem: “Dumnezeu și Țara!”
P.S. “Efeseni cap. 5, vers. 14-16: “Tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: Deșteaptă-te tu cel ce dormi și te școală din morți și te va lumina Hristos. Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”.
Cu dragoste creștină,
părintele ILIE SĂRMĂȘANUL
