Recent, a avut loc un eveniment cărui nu i s-a acordat prea multă atenție.
Departamentul de Comerț Exterior, parte din structura Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior a organizat o nouă ediție a “Săptămânii Diplomației Comerciale”. Evenimentul i-a reunit pe reprezentanții economici ai României în străinătate în scopul de a realiza o analiză a rolului și contribuției acestora la dezvoltarea comerțului exterior al țării, stabilirea priorităților și a măsurilor pentru eficientizarea acțiunilor de diplomație comercial-economică, impulsionarea producătorilor români pentru orientarea spre piețe externe .
Că nu i s-a acordat mare atenție nu trebuie să mire pe nimeni. Ne-am obișnuit prea mult cu astfel de “manifestări” ale unor instituții de care nu prea s-a auzit nimic și care nu au alt scop decât să cheltuiască niște fonduri de protocol pe astfel de organizări. Se discută mult, se fac declarații sforăitoare și în rest...nimic.
Oare am putea să ne așteptăm la analize și măsuri bine gândite de la acei reprezentanți economici ai României în străinătate care prezentau avantajele investiționale ale țării prin foi A4 agățate cu ace cu gămălie pe o perdea, la o acțiune de promovare de la New York ?! Evident că nu!
Poate voi surprinde dacă voi spune că pe mine m-a interesat foarte mut această “manifestare” deoarece de câțiva ani aștept ca la nivelul decidenților noștri politici din domeniul comerțului exterior să se conștientizeze existența unui imens handicap pe care îl au relațiile economice externe ale României după aderarea la UE. Handicap pe care ni l-am creat singuri și continuăm să ni-l autodezvoltăm. Am sperat ca, măcar de această dată, să se analizeze acest handicap și să se propună măsuri de contracarare și de limitare a lui.
Recunosc că am observat posibilitatea ca, de această dată, handicapul de care voi vorbi pare să fi fost tratat cu mai multă atenție. Ceea ce îmi dă speranța unei rezolvări.
Acest “handicap” l-am numit “enclavizarea relațiilor economice externe ale României în spațiul limitat al pieței Uniunii Europene”. Altfel spus, consider că este un handicap pentru dezvoltarea și modernizarea economiei și societății românești utilizarea limitată , sub potențial, a pieței extra comunitare.
Trebuie precizat pentru cei care nu au informații suficiente privind politica externă comercială a țărilor membre UE că absolut toate aceste țări au dezvoltat și dezvoltă o accentuată orientare extra comunitară a relațiilor comerciale fără a se consideră că aduc
vreun prejudiciu economic sau politic apartenenței lor la un complex economic și politic integrator, care este Uniunea Europeană.
Unele cazuri sunt de referință. Astfel, putem nota extensia importantă a cadrului comercial extra comunitar a Germaniei cu Rusia, a Franței cu China sau a Poloniei cu țările din zona Asia Pacific.
Relațiile comerciale extra comunitare au fost concepute de absolut toate țările membre UE, cu excepția României, ca un mijloc important de eficientizare a raporturilor de concurență pe piața globală în cazul în care piața integrată UE manifesta probleme de inadaptare a cererii sau ofertei în condiții speciale de criză sau recesiune. Momentul crizei 2007-2009 a marcat o creștere rapidă a interesului pentru extra comunitar, ceea ce a făcut ca țări ca Polonia, Cehia, Germania sau Ungaria să reducă sensibil impactul negativ al crizei manifestat în zona UE. Poate fi considerat ca o supapă de siguranță care are rolul de a atenua presiunea apărută conjunctural sau chiar structural temporar pe piața UE.
Din datele statistice pe care le-am studiat din perioada 2008-2020 reiese clar că România este singura țară UE care nu a acordat atenția cerută în anumite momente relațiilor comerciale extra comunitare, apărând ca o excepție la trendul general al politicii comerciale europene.
De la intrarea României în Uniunea Europeană (UE) în anul 2007 economia națională nu a concurat în mod eficient pe piața europeană, iar comerțul intracomunitar a contribuit la adâncirea deficitului comercial. În ultimii ani, importurile comunitare au fost acoperite de exporturile spre UE în proporție de 80% (82% în 2013). În același timp, fostele țări comuniste din zonă au obținut surplusuri comerciale pe piața extra europeană. Aceasta din urmă este principalul debușeu pentru exporturi și o sursă a importurilor la fel de importantă pentru mai toate membrele UE.
Conferința “Facilitarea Comerțului Extra comunitar”, organizată de Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), în parteneriat cu Asociația Națională a Lucrătorilor Vamali din România (ANPLVR) a adus în discuție problema revigorării comerțului extra comunitar, în special prin exportul de produse românești pe piețele din Asia, Africa și America de Sud. A apărut a fi o necesitate și prin prisma faptului că deficitul comercial crește anual, un exemplu în acest sens negativ fiind deficitul comercial înregistrat la 31 decembrie 2022 care a fost de 34,2 miliarde euro, cu peste 10 miliarde euro mai mult decât la 31 decembrie 2021.
România a pierdut după 1990 piețele din Asia, Africa și America de Sud, iar acest fapt a fost înlesnit și de activitatea slabă a diplomației economice din țara noastră. Chiar dacă, cu aproape 20 de ani în urmă, fostul ministru de Externe, domnul Lazăr Comănescu, urmat de domnul ministru Titus Corlățean au militat în mod determinat pentru dezvoltarea diplomației economice/comerciale, ulterior, ideea a fost abandonată iar reprezentanțele economice ale României în străinătate au suferit unul dintre cele mai agresive procese de politizare. Din păcate, până acum, nu am reușit să găsim formula pentru a trezi apetitul exportatorilor români pentru piața extra comunitară.
Sunt însă mai optimist decât înainte de desfășurarea acestor manifestări. Remarc atenția acordată mult mai intens și mai profesionist problemei diplomației comerciale și, mai ales, aspectului ei extra comunitar.
Sper că vom avea și acțiuni concrete.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
