Marți, 15 august 2023, în cursul după amiezii, au început dezbaterile din cadrul „forumului româno-român”, cum mai este denumită Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, la care participă români din jurul granițelor României, din diaspora, dar și din țară. Cândva, Nicolae Iorga afirma că „România este singura țară din lume care este înconjurată de neamuri(români)”!
La Izvoru Mureșului au venit români din Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria și din Serbia, mai precis din Valea Timocului, dar și, firește, din România. În fiecare din țările din jurul României, românii care trăiesc acolo au probleme de diferite feluri, în special cele care țin de drepturile minorităților românești, ca factor de păstrare a identității etnice.
Printre cei prezenți aici, la Izvoru Mureșului, se află și o veche cunoștință, Dusan Pârvulovici, din Valea Timocului(Serbia de Răsărit), o zonă în care trăiesc cca. 300.000 de români!
-Dusan, iată, ne revedem tot aici, la Izvoru Mureșului, după vreo 4 ani!
-Te salut, frate! Ce mă bucur că ne-am întâlnit din nou. Îmi era dor de aceste meleaguri!
-Dusan, știu că, în ultimul timp, ai avut niște probleme cu autoritățile din Serbia!
-Din păcate, așa este. „Băieții” de acolo m-au „ascuns” vreo 18 luni! Crede-mă, nici acum nu știu concret pentru ce! Doar bănuiesc. Prima filă din dosarul meu cred că a fost scrisă în anul 2005, când am făcut primul parastas la Rivine, oficiat de Bojan Alexandrovici, acum Vicar al Vicariatului din Valea Timocului, unde s-au înfruntat creștinii cu otomanii(Sec. XIV). Și acum, atenție: într-o zi de duminică, la ora 10,00, am fost invitat să merg la Judecătoria din Negotin, fiind implicat într-un proces!! Fiind acuzat pe nedrept, am fost eliberat. O mențiune importantă: la Negotin există o filială importantă a rețelei C.H.R.I.S.(Comitetul pentru Drepturile Omului), format din avocați, condus de mine din anul 1999, care oferă asistență juridică, inclusiv în problema ctitoririi primei biserici românești în satul Malainița(Negotin). Apoi, după câțiva ani, am adus o troiță din România și am pus-o pe pământul meu. Cu acel prilej, am declarat: „Mulțumesc Domnului că am ajuns să pun prima troiță pe pământul meu românesc din Serbia”, declarație care a fost întoarsă pe toate fețele de presa din Serbia. Cred că acea declarație a constituit a treia filă din „dosarul” meu întocmit de serviciile de securitate. Apoi, faptul că m-am implicat foarte mult în lupta noastră pentru păstrarea identității noastre românești, pentru păstrarea obiceiurilor și tradițiilor noastre. Lucrurile astea nu sunt permise în Serbia. Noi suntem români, ne considerăm români, vorbim limba română-care este limba noastră maternă. Sunt sigur, toate acestea deranjează! N-o să-ți vină să crezi, dar procesul meu a durat vreo 12 ani!!
-Anul trecut, tot aici la Izvoru Mureșului, prietenul nostru comun, Zavisa Jurj(Valea Timocului/Serbia), declara: „În urmă cu mai mulți ani am avut o mare încredere în Țara Mamă că va face ceva și pentru noi și, după 20 de ani eu cred că a 15-a oară povestesc, nimic nu s-a schimbat”! Întrebarea mea pentru tine este: s-a schimbat ceva între timp?
-Ca să-ți răspund cinstit, nu! Cu excepția faptului că, încet, încet se finalizează construcția a câtorva biserici, în special datorită sprijinului primit din partea Bisericii Ortodoxe Române, în rest, și acum după vreo 20 de ani, așteptăm să avem și noi un centru cultural, să avem mass-media în limba română, să avem școli în limba română-pentru că tinerii, în special cei din orașele noastre, nu vorbesc limba română! Un lucru interesant: bătrânii de la noi, cei care trăiesc în satele din Valea Timocului, nu știu limba sârbă!!
-Dusan, din păcate, puțină lume știe că voi, acolo în Valea Timocului(Serbia), n-ați avut niciodată, timp de sute de ani, școli în limba română și biserici în care slujba să se fi făcut în limba maternă(română)!!
-Da, este trist, dar așa este! Dacă Țara Mamă nu va avea cu adevărat grijă de noi, cu părere de rău o spun, cred că noi vom dispărea! De mulți ani noi venim în România și plângem pe umerii Țării Mamă, unde altundeva să fi mers?, iar ea ne-a tratat cu indiferență! Sperăm măcar ca în ceasul al 12-lea să se schimbe ceva. Știi cum se spune, speranța moare ultima. Cu siguranță, în zilele care urmează, în timpul dezbaterilor vor fi abordate, din nou, și problemele comunității noastre. Să vedem ce perspective ne oferă.
-Din păcate, sârbii vă numesc în continuare vlahi, deși voi sunteți români?!
-Atunci când împărțim o familie în vlahi și români nu e bine. În sârbă ni se zice vlahi, iar în limba maternă noi spunem că suntem români. Principalele noastre probleme sunt legate de păstrarea identității românești, în special prin cultivarea limbii materne și conservarea culturii noastre românești. Pentru acestea luptăm zi de zi.
AUREL RAȚIU
Izvoru Mureșului, 16 august 2023
