Biofizicianul și scafandrul-cercetător dr. Peter Hantz și directorul general al Ensana Sovata, Fulop-Nagy Janos, au prezentat publicului, miercuri, o expoziție unicat în România despre viața din adâncuri a Lacului Ursu din Sovata, cel mai mare lac helioterm din lume, care are cea mai mare concentrație salină de pe planetă.
“Acest eveniment s-a organizat cu scopul de a aduce la cunoștința turiștilor, care în acest moment se află în stațiune, unele aspecte legate de viața de sub nivelul apei din Lacul Ursu, poze foarte frumoase care până acum nu au mai fost realizate, materiale filmate care, de asemenea, nu au mai fost realizate până acum. Toți doar ne închipuiam cum poate să fie viață și ce aspecte poate să ne prezinte viața la 15, 16 sau 18 metri adâncime, dar acum putem să le vedem și să le comparăm cu ceea ce până acum noi ne-am închipuit. Dorim ca turiștii să știe ce se întâmplă în acest lac. S-au scris și s-au spus multe lucruri despre acest lac, toată lumea știe că este un lac care face bine sănătății umane, dar acum sunt și imagini în care se poate vedea cum lucrează mama-natură pentru a crea nămolul și pentru a crea această apă salină, caldă, care ajută la procedurile de tratament pe care le efectuăm în Sovata”, a declarat directorul general al Ensana Sovata, Fulop-Nagy Janos, într-o conferință de presă.
Biofizicianul dr. Peter Hantz, cel care a realizat fotografiile în timpul cercetărilor efectuate în adâncurile Lacului Ursu din Sovata, consideră că turiștii trebuie să afle cum funcționează fenomenul de heliotermie și care sunt formele de viață care există într-un lac cu o astfel de salinitate, din acest motiv a expus fotografiile cu explicațiile de rigoare în limbile română, maghiară și engleză.
“Sunteți bine veniți la deschiderea primei expoziții cu fotografii de scafandru din țară, o expoziție pentru popularizarea științei în care am prezentat pozele făcute în adâncurile Lacului Ursu în cursul cercetărilor mele științifice. Tot aici puteți vedea modelul Lacului Ursu, jos este un strat concentrat de sare, deci, practic, aceasta este concentrația maximă de sare care se poate dizolva în apă. Am pus și niște vopsele alimentare ca să se vadă mai bine (…) Ce este stratul de haloclină? Este acel strat unde concentrația de sare crește brusc, dacă coborâm spre adâncuri, aici stratul de haloclină este responsabil pentru fenomenul de heliotermie”, a subliniat dr. Hantz Peter, cercetător asociat al Universității Eötvös Loránd, Departamentul de Chimie Organică, din Ungaria.
Potrivit explicațiilor din expoziție, Lacul Ursu nu este încălzit artificial și nu există nicio activitate geotermală sau post-vulcanică în lac sau în jurul acestuia, iar stratul de apă caldă al lacului, care se află între 2 și 3 metri adâncime și care uneori depășește 40 °C, se datorează exclusiv radiației solare, adică fenomenului heliotermic.
Salinitatea lacului, se arată pe panourile din expoziție, provine din faptul că în zona din jurul orașului Sovata, cunoscută sub numele de Regiunea Sărată, solul ascunde în multe locuri roci de sare, iar cavitatea lacului a fost formată prin dizolvarea rocilor de sare, lacul fiind alimentat de un pârâu sărat.
În privința existenței vieții în acest lac, cercetătorul a arătat că nu există pești, ci doar răcușori de sare (Artemia salina), dar numai în zona de deasupra stratului haloclinal, în regiunea mai puțin adâncă de 2,7 metri.
“Chiar și în straturile cel mai puțin saline, aproape de suprafața lacului, cea mai halofilă specie de pește din lume, care nu este nici măcar indigenă din Europa, abia ar supraviețui. Sub stratul haloclinal, nu există oxigen și concentrații foarte mari de hidrogen sulfurat, prin urmare nu se pot găsi organisme superioare”, precizează Hantz Peter.
El a arătat că apa sărată din lac este curată, iar lacul este bine întreținut și, dat fiind faptul că este un lac natural, nu poate fi drenat și nici nu are nevoie să fie drenat, deoarece ecosistemul său îl curăță în mod natural.
Expoziția mai precizează că partea din spate a lacului este închisă pentru a proteja stratul haloclinal și că “pauza de la prânz” a lacului este necesară pentru ca stratul haloclinal (care generează fenomenul heliotermic), aflat în prezent la o adâncime de aproximativ 2,7 metri, perturbat într-o măsură mai mare sau mai mică de mișcările scăldătorilor, să nu fie deranjat pentru perioade prelungite.
Turiștii mai pot afla din expoziție că Lacul Ursu a fost numit Lacul Illyés la începutul anilor 1900, după numele fostului său proprietar, iar numele actual a început să fie folosit în jurul anului 1910, deoarece forma lacului seamănă cu o piele de urs. (Agerpres)
