23 AUGUST - ZIUA EUROPEANĂ A COMEMORĂRII VICTIMELOR STALINISMULUI ȘI NAZISMULUI

Distribuie pe:

Moment de cotitură în istoria României

Ziua de 23 august are semnificații majore în istoria României, însă păstrează și aspecte contradictorii. Este considerat de unii istorici drept un moment de cotitură în care Regele Mihai a reușit scoaterea țării dintr-o alianță dezavantajoasă în 1944, în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În schimb, alții îl descriu ca ziua în care România a întors armele împotriva Germaniei, trădând alianța cu care intrase în război.

Momentul 23 August 1944, care a dat prilejul acestei sărbători, a devenit granița în timp între două momente istorice: încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial și începutul sovietizării României. De aceea, liderii comuniști au sărbătorit național acest moment.

La 22 August 1944, prin Proclamația către țară, regele Mihai anunța “ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”. Hotărârea a scurtat cu șase luni cel de-Al Doilea Război Mondial.

Până la prăbușirea regimului comunist, pe 23 august s-a sărbătorit Ziua Națională a României.

Ziua de 23 august a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, motiv pentru care se organizau activități în cinstea lui Nicolae Ceaușescu, de “Ziua Națională a României”.

Spre sfârșitul acestei perioade, la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, titulatura s-a transformat în “Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”.

Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstrații ale oamenilor muncii, cântece pionierești, marșuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în “Epoca de Aur” pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activitățile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste și s-a alăturat Coaliției Națiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceaușescu.

Pe stadioane se țineau manifestări omagiale de dimensiuni megalomanice. Ziua națională era pregătită cu luni bune înainte. Zeci de mii de oameni participau la spectacole grandioase, cu coregrafii complexe și foarte complicate. După paradă, oamenii ieșeau, cu mic, cu mare, la mici și bere.

Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului

Pe plan internațional, la 23 august, Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului, cunoscută și sub numele de Ziua Panglicii Negre, readuce în memoria publică victimele regimurilor totalitare: stalinist, comunist, nazist și fascist, simbolizând respingerea extremismului, intoleranței și opresiunii. A fost instituită și desemnată de Parlamentul European în 2008 drept “Ziua Comemorării, la nivel european, a victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare, și trebuie să fie marcată cu demnitate și imparțialitate”.

Istoria consemnează milioane de destine distruse și de vieți pierdute, în întreaga lume, în timpul regimurilor conduse de liderii comuniști și fasciști. Doi dintre cei mai atroce au fost Adolf Hitler și Iosif Vissarionovici Stalin.

Hitler a devenit cancelarul Germaniei în 1933. Regimul său malefic a durat până în 1945. Sub conducerea sa, naziștii au comis genocidul împotriva evreilor, însă nu numai evreii au suferit, ci și alte grupuri etnice, precum și persoane cu handicap, prizonieri de război, deținuți din lagărele de concentrare. Peste un milion dintre victimele lui Hitler au fost tineri sub 18 ani.

Iosif Vissarionovici Stalin, fost funcționar bolșevic, a preluat conducerea Uniunii Sovietice în 1924. Politicile sale au devenit cunoscute sub genericul “stalinism”. În timpul regimului său, Armata Roșie sovietică a cucerit Berlinul (în 1945), act care a contribuit la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Tot sub îndelungata sa “domnie”, au murit milioane de oameni, majoritatea căzând victime ale epurărilor etnice, execuțiilor, foametei și deportărilor forțate.

Numeroase țări din întreaga lume organizează ceremonii speciale în amintirea victimelor stalinismului și nazismului, inclusiv proteste și demonstrații pașnice, pentru a conștientiza importanța respectării drepturilor omului în țările comuniste și socialiste, rememorând evenimente din sfera totalitarismului și impactul pe care l-au avut nazismul și stalinismul asupra lumii întregi. S-au scris multe cărți și

s-au realizat filme artistice și documentare inspirate de atrocitățile săvârșite în regimurile totalitare. Un mod de a marca ziua este purtarea unei panglici negre.

Originile Zilei europene a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului datează din 1980, când refugiații europeni care trăiau în Canada au organizat proteste pașnice, pentru a atrage atenția asupra încălcărilor drepturilor omului comise de autoritățile din Uniunea Sovietică. În 1991, demonstrațiile de Ziua Panglicii Negre au avut loc în 56 de orașe din întreaga lume, după prăbușirea blocului sovietic.

Ziua de 23 august a fost aleasă nu întâmplător, aceasta fiind data semnării, în 1939, a infamului Pact Molotov-Ribbentrop, încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă. (La scurt timp după semnarea pactului, care a împărțit Europa în zone de influență, a început cel de-Al Doilea Război Mondial.) Înțelegerea conținea un protocol care includea România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Finlanda în sferele de influență ale celor două state semnatare. Cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, documentul, considerat drept “complotul celor mai rele două forme de totalitarism din istoria umanității”, a avut și un protocol adițional secret (nepublicat).

În România, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului prin Legea nr. 198/2011. Prin același act normativ, ziua de 21 decembrie a fost declarată Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.

Potrivit normativului citat, “Parlamentul României, Guvernul României, autoritățile publice centrale și locale vor organiza activități festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocațiilor bugetare aprobate”.

Pe frontul de răsărit, armata română a suferit pierderi de 624.740 de militari, din care 71.585 morți, 243.622 răniți și bolnavi, 309.533 dispăruți. (surse și foto - nationaldaycalendar.com/black-ribbon-day-august-23, europeanmemories.net, euronews.eu, a1.ro)

Documentar de ILEANA SANDU

Lasă un comentariu