Conviețuirea dintre părinți și copiii adulți

Distribuie pe:

Statisticile arată că tinerii români părăsesc casa părintească la aproape 28 de ani (la 30 de ani bărbații și la 25,5 ani femeile), ei preferând să mai “copilărească” până când vor intra la facultatea mult visată sau până va apărea un loc de muncă ideal, care să le permită și timp liber, dar și un salariu peste medie, din care să se poată întreține.

Celor care preferă să plece cât mai târziu din cuibul părintesc, li se adaugă cei care se reîntorc la el după o perioadă în care au încercat să fie pe cont propriu, dar fie au fost depășiți de cheltuieli, fie au ratat relații romantice pe care le-au considerat la început nemuritoare.

Părintele rămâne părinte și se bucură să își aibă copilul aproape, fie el și adult, însă psihologii atrag atenția că dacă între cele două părți nu există o comunicare adecvată, conflictele pot să apară cu mare ușurință. De la conflicte minore legate de stilul de viață al fiecăruia, până la adevărate certuri, deoarece copiii adulți nu mai sunt dispuși să respecte regulile care le erau impuse cu doar câțiva ani în urmă, iar insistențele părinților pe această temă pot naște furtuni și adevărate drame familiale. Așa că, pentru a conviețui armonios, este nevoie de înțelepciune, răbdare și toleranță din partea ambelor părți.

Psihologul Corina Dobre, citat de totuldespremame.ro, oferă câteva sfaturi de bază pentru o coabitare liniștită între părinți și tinerii adulți, atunci când locuiesc împreună.

Reguli de bază - Este deosebit de important ca fiecare să știe de la început ce așteptări are celălalt de la el. Faceți un consiliu de familie, puneți întrebări, răspundeți la întrebări și negociați de la început aspectele esențiale, precum împărțirea echitabilă a cheltuielilor de întreținere a locuinței, cheltuielile pentru hrană, folosirea mașinii familiei (dacă există doar una) și cheltuielile cu combustibilul, dar și punerea la punct a unor aspecte de ordin gospodăresc (curățenie, cumpărături, spălat vase etc). Chiar dacă par niște mărunțișuri, cele mai multe tensiuni în familie iau naștere din astfel de fleacuri.

Potențiale probleme și modul lor de soluționare - Este neplăcut să vorbiți despre ce veți face atunci când nu vă veți mai înțelege. Poate fi vorba despre vizitele prietenilor, petreceri, consum de alcool sau fumat în casă. Despre modul în care vor fi utilizate spațiile comune sau despre prezența unui partener (partenere) în casă pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Ideal este ca lucrurile acestea să fie discutate și agreate, la fel cum important este să fie știute și măsurile care se vor lua în caz de nerespectare a înțelegerii.

Mod clar în comunicare - Este foarte important ca regulile să fie stabilite de la început și comunicate clar. Deși poate să pară ușor ciudat, pentru a evita confruntări viitoare, ar fi bine ca toate regulile care au fost stabilite să fie scrise, fie într-un e/mail, fie efectiv pe hârtie. Acest lucru nu mai lasă loc unor scuze. De exemplu, de fiecare dată când se comandă ceva de mâncare, fiecare își va plăti partea sa.

La nevoie, ajustați regulamentul - Circumstanțele se schimbă, așa că este normal ca și așteptările să se schimbe. Ați putea stabili o zi pe săptămână sau pe lună în care să analizați ce merge bine și ce trebuie schimbat. De exemplu, dacă înțelegerea inițială a fost că tânărul va locui cu părinții până când își va găsi un loc de muncă, o locuință cu chirie sau chiar până își va cumpăra o locuință, este important să stabiliți ce se întâmplă dacă șederea se prelungește peste termenul care a fost stabilit.

Când lucrurile nu mai funcționează - Nu uitați că acum sunteți cu toții adulți, iar modul în care interacționați și așteptările reciproce sunt diferite față de copilărie. Nu de puține ori, sentimentele venite din trecut pot fi atât de copleșitoare încât să pună în pericol conviețuirea.

Dacă descoperiți că situația prezentă vă face să vă simțiți prea stresați și nu se dovedește a fi așa cum ați crezut sau sperat că va fi, este de preferat să nu mai locuiți împreună. Este cu mult mai bine decât să se ajungă la situații ireconciliabile, care să compromită definitiv relația părinte-copil. (L.P.)

Lucreția Pop

(Sursa foto: dreamstime.com)

Lasă un comentariu