Problema unificării și reorganizării învățământului românesc, pentru a-i întări capacitatea de rezistență față de împrejurările tot mai vitrege din Ungaria dualistă, se putea realiza doar prin concentrarea în secția școlară a Astrei a întregului corp didactic, fărâmițat până aici în zeci de reuniuni confesionale.
O veche tradiție demonstra activitatea neostenită a oamenilor școlii pe făgașul culturii naționale desfășurată în cadrele Astrei. Neajunsurile asocierii în reuniuni învățătorești pe confesiuni și inexistența unei organizații similare a profesorilor din gimnaziile și liceele românești transilvănene au fost deseori relevate încă la sfârșitul veacului trecut. Dar începutul secolului XX marchează apariția inițiativelor pentru depășirea acestui stadiu. Mai ales trezirea învățătorimii la lupta pentru ameliorarea situației sale materiale și pentru dobândirea drepturilor politice și naționale este însoțită de afirmarea prin presa pedagogică a vremii a necesității organizării ei unitare, înafara limitelor confesionale.
Strădaniile învățătorimii se vor conjuga cu cele ale corpului didactic secundar. Ideea unirii acestora sub setul Astrei este avansată în 1910 de către ziarul “Tribuna” din Arad. Printr-un articol îndrăzneț, “Tribuna” critica incapacitatea consistoriilor ortodox și gr. catolic de a coordona activitatea învățământului românesc și lansează apelul constituirii în cadrul Astrei a mult visatei “reuniuni a profesorilor secundari”. Soluția era simplă: toți profesorii din licee, gimnazii, seminarii, școli reale, normale sau comerciale vor fi declarați “membri ordinari sau corespondenți” ai secției școlare Astra. Acestora urmau să li se adauge reprezentanții reuniunilor învățătorești în secția școlară. În felul acesta, convocarea de aici înainte a membrilor secției școlare în ședințele prevăzute de statut însemna în fapt convocarea congresului corpului didactic românesc din Transilvania, sub egida Astrei.
Soluția este acceptată în principiu de adunarea generală jubiliară Astra de la Blaj, din 1911. La apelul secției școlare, majoritatea absolută a corpului didactic răspunde cu entuziasm până în vara anului 1912, dar congresul se va putea ține abia în 1913. Strădaniile de aproape un an ale secției școlare vizau ca acest congres, pe de o parte, să fie expresia unificării organizatorice sub faldurile Astrei a corpului didactic, iar pe de alta, să marcheze oficial trecerea “la o organizare cu totul nouă, pe baze naționale a întregii vieți școlare românești din Transilvania și Ungaria (subl. n.)”, în locul celei confesionale. Faptul îl demonstrează, înainte de toate, programul detaliat schițat încă din 1912 pentru această ocazie. Practic, prin congresul organizat sub auspiciile sale, Astra, și nu senatele școlare ale mitropoliilor din Blaj și Sibiu, urma să dezbată și să decidă în viitor asupra problemelor fundamentale ale învățământului nostru din monarhie: planul de învățământ, literatura didactică, educația “morală” și fizică a elevilor, unificarea terminologiei, chestiuni didactice și metodice, problema internatelor, starea economică și organizarea “socială” a cadrelor didactice etc.
Congresul celor 108 participanți veniți din toate unghiurile Transilvaniei a avut loc la Blaj, în 30 iunie 1913, în prezența președintelui Astrei, Andrei Bîrseanu, și al vechilor membri ai secției școlare. El a reprezentat o încununare a strădaniilor celor mai luminați slujitori ai școlilor românești din Transilvania de a-și uni eforturile în lupta pentru apărarea și afirmarea prin învățământ a drepturilor naționale ale populației române subjugate monarhiei austro-ungare. Semnificația sa cultural-națională nu a scăpat atenției presei străine, în timp ce presa românească din Transilvania informa despre el, remarcând cu entuziasm pasul important realizat. Congresul este totodată și un important moment al luptei politico-naționale împotriva regimului dualist, fapt relevat și de ziarul “Pești Hirlap”, pentru care era neîndoielnic că aceasta s-a desfășurat sub impulsul manifestațiilor jubiliare ale Astrei din 1911, de la Blaj. Congresul hotărăște ca toți învățătorii neorganizați să devină membrii corespondenți ai secției școlare. Se va dezbate de asemenea chestiunea manualelor școlare ca modalitate de apărare a funcției naționale a învățământului.
La 30 iunie 1914, ședința secției școlare a Astrei, ținută la Sibiu - un veritabil al II congres al corpului didactic, va discuta noi probleme ce vizau reformarea învățământului românesc din monarhie. Secția școlară a Astrei avea menirea să devină un fel de minister de instrucție publică românească.
În condițiile excepționale ale războiului prim-mondial, noul program al Astrei nu mai putea fi aplicat. Dezagregarea monarhiei dualiste șl unirea Transilvaniei cu România schimbau radical împrejurările pentru dezvoltarea învățământului românesc din aceste părți, încât aplicarea lui nici nu mai era necesară. Dar el rămâne semnificativ pentru rolul mereu crescând al asociației culturale transilvănene în dezvoltarea învățământului nostru până la 1918.
TEODOR PAVEL
