Ajustarea asta fiscală este un termen care ar trebui să dispară. Dacă ne uităm la literatura economică englezească, cea mai răspândită în lume, ajustarea fiscală se înțelege ca fiind o facilitate pentru întreprinzător, nu invers.
Măcar știm ce ne așteaptă: foarte mulți întreprinzători sunt pregătiți să părăsească țara pentru că nu au cum să facă față aici, în România.
Aceste măsuri sunt niște măsuri medievale. Adică, au la bază adunarea de bani. De oriunde, oricum, nu contează. Exact ca în Evul Mediu. Nimeni nu se gândea la consecințe, atunci. Consecințele acestor măsuri, pe termen mediu, sunt absolut negative. Se va acumula ceva acum, o mică parte, luând oricum, de oriunde, se va acoperi până la 30% maximum din deficit, nu mai mult. Dar dacă ele nu sunt aplicate așa cum ar trebui, atunci în șase până la nouă luni România intră în recesiune tehnică. Nu va mai putea face față.
Asta înseamnă că nu vom mai avea creștere economică, nici măcar de 1%, pentru că economia va fi sufocată.
În tot acest pachet de măsuri nu găsim nimic care să afecteze capitalul străin, e orientat numai pe mediul economic românesc. Un guvern românesc face rău mediului economic românesc. Unde e taxa pe solidaritate, discuția cu OMV-ul etc.? A dispărut tot. Taxa de 1% discutată pe cifra de afaceri e altceva.
Sunt și niște măsuri care sunt absolut absurde. Spre exemplu, impozitarea profitului băncilor. Aici e o discuție care trebuie clarificată. O bancă nu are capital propriu, ea acumulează bani și dă bani, e un vehicul care transportă banii între cei care dau și cei care iau. Trebuie să aibă loc o discuție între bancă și guvern ca să se clarifice ce înseamnă profit.
Apoi, măsura asta e de zece ori mai negativă decât pozitivă.
Vor crește dobânzile, că băncile nu pot să nu acopere această pierdere. Deci creditarea va suferi. Și statul va suferi. Pentru că statul e cel mai important client al băncilor, și va plăti astfel mai mulți bani pe dobândă.
Mai sunt două măsuri acolo care nu ar trebui aplicate în nicio țară din Europa, și anume impozitarea imobiliară, la valoarea de peste 500.000 euro, și la automobile. S-a încercat în Franța, în Spania. Dar nu merge, pentru că nu există informații legat de ce înseamnă valoarea la un moment dat. Există valoarea de inventar, de cadastru, de împrumut, de moștenire. La mașini e valoarea de catalog, de uzură, de leasing. Toate astea arată că sunt măsuri care nu vor putea fi aplicate.
Legat de eliminarea facilităților fiscale pentru anumite categorii: IT-ul a funcționat ca un motor al economiei, construcțiile la fel, când au avut facilități. Nu vrei să le mai dai lor, ci altora, dar care sunt alții? Dacă nu dai facilități, economia cade. Nu mai este trasă în sus de anumite motivări. Nu ai motivare, plafonezi ceea ce ai sau dispari.
Aceste măsuri cred că vor avea ca efect plecarea anumitor companii din România și o plecare importantă a forței de muncă din construcții și IT. Nu se gândesc la consecințe.
Care e sarcina unui guvern? Trebuie să arate o predictibilitate, să ne arate că are grijă de noi. Care grijă, când de fapt mută povara pe mediul de afaceri? Mediul de afaceri este în cea mai grea situație acum. Și trebuie să ne pregătim, ca țară, pentru ce va urma. Este clar și precis. Nu a încetat criza. Trebuie să fim pregătiți pentru ce e mai rău, nu pentru ce e mai bine. Eu sunt foarte mirat că la armata aceea de consilieri de la Guvern și de la Ministerul de Finanțe există ideea asta că România moare de deficit. Nu moare de niciun deficit - acesta poate fi gestionat - , ci de o lipsă de predictibilitate.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
