Zi de toamnă galeșă, molatecă și blândă. Făcută anume pentru concordii între cei prea plini de idei sclipitoare încât să poată adăsta împreună sub umbra aceluiași smochin. E 19 septembrie 2023 și la sala Brâncuși de la parterul Palatului Parlamentului, un afiș sclipitor ne atrage atenția că înăuntru se vor întâmpla mulțime de evenimente culturale: o expoziție de pictură cu teme din istoria medievală, trei lansări de carte și lansarea unei noi reviste de cultură, “YESEURI”. “Cam mult” - gândesc fără să exprim, dar un personaj mucalit, postat în stânga mea, citindu-mi parcă gândul, mă privește zglobiu și zice: “Mult, da' bun!”. Mda, ce să mai zic?! Toamna e cu adevărat miraculoasă, căldura surprinzător de suportabilă, lumea din jur, aleasă, totuși suntem în zi de marți, iar în cartierul unde-mi duc traiul, zilele astea nu au nume prea bun.
Intru cu oarecare sfială, căci nu cunosc pe nimeni. Sunt prezent în numele revistei Antares și drept urmare ar trebui să mă simt aici ca între frați. După câțiva pași, din spațiul generos al sălii de expoziții, văd că-mi iese în întâmpinare un personaj amplu, jovial, zâmbăreț, cu o figură destinsă și caldă, privindu-mă ca și când ne-am cunoaște de cel puțin două vieți: domnul Radu Iațcu-Iatzco, autorul moral al acestei minunate fărădelegi culturale. Îi cunosc apoi echipa: Constantin Nicușan, profesor de filosofie și redactor-șef al revistei, Călin Dumitru Covrig, istoric și redactor-șef adjunct, redactori și colaboratori din țară. De la bun început, remarc pe chipurile tuturor o lumină subtilă, jucăușă și vie, semn al unei dăruiri necondiționate față de actul cultural la care și-au pus, fiecare, umărul. E primul aspect frumos pe care aveam să-l constat. Și, spre bucuria mea, nu a fost ultimul.
Răsfoiesc interesat primele două numere ale revistei. Forma grafică te cucerește de la prima vedere. Caricaturi semnate de mari desenatori, grafică de excelentă calitate, reproduceri de pictură abstractă deosebite. Observ că ilustrația revistei este asigurată de artistul plastic Răducu Marin. Toată lauda domniei sale! Pe coperta primului număr, Eugen Ionescu privește șui la un rinocer mândru de prezența lui în cadru, pe coperta celui de-al doilea număr, Leonardo da Vinci își ia nasul la purtare și ni-l dezvăluie ca pe o limbă neostoită, tocmai bună de model necesar atâtor confrați de-ai noștri. Titlul însuși, năzdrăvan și consistent polisemantic - în cea mai bună tradiție franceză: YES- EU- RI, place! Măcar trei înțelesuri se pot decripta din prima ochire: că ne revendicăm de la bătrâna noastră cultură, că încercările de a scotoci gândul e bine primit la revistă, că preia din misiunea amelioratoare a celebrelor E-uri din tehnologiile alimentare, cu finalitate culturală, de data aceasta.
Atmosfera se destinde din chiar primele minute și, prin neostoita vitalitate a lui Radu Iațcu, devenit repede Răducu - un adevărat bon viveur al întrunirii, devenim cu toții prieteni de când lumea. Încep lansările de carte. Mai întâi Denisa Crăciun ne citește din noua ei carte, Dies irae. Emoționată și caldă ne propune un univers interior plin de taine. Urmează poeta Monica Adriana Florian, care ne citește din cartea Focuri spre cer. Poezia ei are un ritm interesant și o muzicalitate ascunsă. Apoi vine rândul lui Carmen Crefelean, destăinuindu-ne câte ceva din Gânduri ascunse, volumul aflat în prezentare. O poezie de mare forță interioară și tumult al trăirii. Toate cărțile sunt apărute la editura HERTZOG ce aparține, de asemenea, lui Radu Iațcu.
Din Nazaret poate ieși ceva bun...?, întreabă Natanael pe Filip. Ei bine, când o întreprindere e făcută cu toată dăruirea, iaca, se poate! Filip a zis Vino și vezi! (Ioan. 1. 43) Luați și citiți, așadar, că aveți ce! - zic și eu, în prelungirea evanghelistului.
Vasile Datcu
