Oamenii nu mai au cu ce să cumpere. Este un fenomen vizibil, nu e nevoie să mai facem statistică. Intrăm într-un magazin și vedem că cererea este din ce în ce mai mică, oamenii nu mai au bani. Am spus-o dinainte, e o perioadă în care apare o criză de lichiditate. Aceste măsuri de așa-zisă reformă vor adânci și mai mult sărăcia.
Toată această politică pe care am văzut-o, de plafonare a adaosului, nu a funcționat. Să fim sinceri: în magazine, prețurile nu au fost cele pe care le raportau statistica și Consiliul Concurenței. Sortimentele plafonate nu au mai apărut. Lucrurile încep să miroasă de unde au început să se strice, iar stricăciunea a pornit de la prețul energiei. Plafonarea care s-a făcut acum un an și ceva s-a făcut de patru ori mai mare decât costurile reale. În costurile de producție ale celor care produc alimente, energia este încă enorm de mare din punct de vedere al procentelor. Ce înseamnă energie? De la carburant - pentru că toate produsele sunt transportate -, la electricitate, gaze etc. Nu te poți lipsi de ele. De asta prețurile sunt așa cum sunt.
Dacă a existat în ultimele săptămâni o anumită ieftinire la produse care sunt de sezon, astea nu țin de o politică guvernamentală. S-au ieftinit anumite legume și fructe pentru că este o ofertă mai mare. Cererea a scăzut, pentru că nu mai există lichiditate, și atunci sigur că, la nivelul comerciantului, apare o politică normală, de scădere a prețului, pentru a putea vinde în continuare. Suntem într-un moment, și nu vreau să fiu patetic, foarte dificil. Pe fundalul ăsta, al căderii abrupte a consumului și a condițiilor de viață, apar și aceste măsuri de așa-zisă reformă fiscală, care vor adânci și mai mult sărăcia. Ce e mai grav este că sărăcia va afecta o masă mare de întreprinderi mici și mijlocii, ceea ce înseamnă șomaj.
Astăzi, într-o economie liberă, bugetul și politica fiscală sunt instrumente de politică economică. Nu mai sunt conturi simple contabile. Adică, prin aceste instrumente, statul orientează economia. Nu are alte instrumente! Or, bugetul trebuie să aibă o astfel de politică fiscală cât să stimuleze anumite ramuri și să asigure dezvoltarea altora. Spre exemplu, pui taxe foarte mari pe tutun, pe alcool sau pe mai știu eu ce, produse care nu fac bine societății și cu o impozitare adecvată, poate chiar stimulent, pentru ramuri care sunt benefice pentru societate. Or, în cazul de față, aceste măsuri nu au niciun fel de logică a unor obiective și a unor strategii pe care le are în vedere sau ar trebuit să le aibă în vedere guvernul. Practic, reiese un lucru foarte clar: Guvernul nu dorește decât să ia bani de pe unde se poate cu japca, fără niciun fel de grijă pentru viitor, fără niciun fel de grijă pentru mediul privat, pentru mediul de afaceri.
Citind acest document, am rămas cu sentimentul că există o ură - cuvântul poate prea dur - o ură față de sectorul privat și mediul de afaceri, care este privit sub forma unor dușmani ai acestei societăți, care câștigă prea mult, care au beneficii prea mari. Nu se ține cont că aceste sectoare chiar lucrează, chiar sunt oameni adecvați acestui lucru, nu sunt politruci, sunt specialiști care lucrează acolo; din contră, sectorul privat este privit ca un dușman.
Nu vom mai avea creștere economică, vom fi în recesiune tehnică pentru că sectorul producător de creștere economică este sugrumat. Există o greutate în plus pe bugetul statului, creată chiar de către bugetul statului, și anume dorința asta de a impozita cu 1% profitul băncilor, or, băncile nu au capital propriu. Ele vor majora dobânda și, în acest caz, pe cine atacă? Atacă pe cei care au credite. Dar principala victimă este chiar statul român, pentru că statul român este cel mai mare client al băncilor și el va suporta o dobândă mai mare. Ce faci? Cu o mână dai și cu alta iei? Astfel de măsuri au mai mult efecte negative decât pozitive și pot duce la o situație greu de manevrat în viitor fără ajutorul cuiva, dar se pune întrebarea: cu ajutorul cui? Cu ajutorul Fondului Monetar Internațional, care, deja, ca un animal de pradă, a adulmecat mirosul falimentului din România?! A venit în România să vadă care e situația, probabil în ideea că anul viitor va exista o cerință a Guvernului României de a avea un împrumut acolo, cu consecințele pe care le cunoaștem și care nu sunt deloc favorabile stadiului în care se află România acum.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA analist economic
