Nici tipărirea Economului nu era lipsită de piedici, deoarece întreprinderea avea “un personal foarte mic”, iar autoritățile aglomerau tipografia cu tot felul de “tipărituri oficiale urgente”, împiedicând prin aceasta apariția la timp a foii românești. Ca urmare a acestor piedici, în primul an au apărut doar 19 numere din 24 programate. În lunile mai-august 1874 Economul nu apare de loc, iar în anii 1875 și 1879 apare neregulat. Cu tot sprijinul cititorilor Economului, Ștefan Pop - proprietar și redactor șef - copleșit de greutățile materiale și aproape ruinat, se văzu silit, în primăvara anului 1880 să sisteze apariția periodicului său.
Deoarece agricultura, în acea perioadă istorică, era aproape unica ocupație a majorității populației române din Transilvania, programul Economului, formulat în articolul de fond din primul său număr, se axa pe activitățile economice ale țăranului român. Acesta, “pre zi ce trece tot sărăcește încât încă câțiva ani tot așa și cea mai mare parte a românilor a devenit proletară”, căci “vedem în toate zilele cazuri unde românii își vând vitele, agrii și moșii întregi străinilor speculanți și altor proprietari mari, fiind siliți, a-și cumpăra bucate și a solvi contribuțiunea”. De această stare, nu calitatea pământului e vinovată, ci faptul că “noi nu-l seim folosi”. Ștefan Pop cunoștea și o parte din adevăratele cauze sociale și naționale ale mizeriei țăranului român, așa cum le va afirma răspicat mai târziu în coloanele acestei foi. Dar, din motive de oportunitate - lesne de înțeles - el renunță la riscurile unor astfel de afirmații. De aceea - spune Ștefan Pop - țăranul român trebuie obișnuit cu o agricultură rațională, corespunzătoare cu cerințele de astăzi. În acest scop, “Economul va pertracta întru un mod rațional agricultura, silvicultura, pomeritul, vineritul, economia de casă, cultivarea viermilor de mătasă,... toate acomodate climei și împrejurărilor dominande în diferitele regiuni locuite de români”.
Orientarea generală era expresia convingerilor agronomului Ștefan Pop imprimate Economului în calitatea sa de “Editoriu și redactoriu respondietoriu”. Prin programul propus, Economul se apropie de foile sătești apărute în Moldova și Țara Românească (România). Numai că realizarea practică a programului inițial este mult mai bogat deoarece tematica articolelor îmbrățișează, alături de agricultură, diverse domenii ale economiei: comerț, credit, căi de comunicații, meserii, industrie etc., în ultimii ani de apariție, Economul tratează și probleme teoretice privind necesitatea dezvoltării industriei pe baza politicii protecționiste, combate teoriile economice privind liberul schimb promovat de țările cu industrie dezvoltată etc. Depășind tematica unei simple foi de economie rurală, Economul se apropie mai mult de un adevărat organ economic național. El reprezenta pentru românii din Transilvania, ceea ce era, în alte condiții politice, Economia națională (editată din 15 februarie 1873 de P. S. Aurelian) pentru românii de peste Carpați. Era deci întâiul periodic economic al românilor ardeleni.
Economul era destinat, în primul rând “fraților agricultori”, adică țăranilor de diferite categorii, dar și învățătorilor și preoților de la sate, cărora li se cerea: “tălmăciți cuprinsul Economului țăranului în ale cărui mâini nu s-a rătăcit până acum”. Totodată el se adresează și meseriașilor, negustorilor și tuturor intelectualilor români ce se situau în fruntea luptei pentru apărarea intereselor economice ale națiunii române.
Economul era deci, așa cum îl definește însuși Ștefan Pop, “Organ devotat intereselor materiale ale poporului nostru”.
De aceea, el a cunoscut o largă arie de răspândire. Din “Corespondența redacției” se poate constata că Economul a pătruns până în localitățile cele mai îndepărtate ale Transilvaniei: Hațeg, Țara Oltului, Făgăraș etc. Aria de răspândire a Economului depășește hotarele Transilvaniei: e expediat spre Cernăuți, spre Huși, e trimis la Lipsea unui român ce-l solicitase în repetate rânduri, iar, începând din ianuarie 1874, e trimis gratuit Societății academice “România jună” din Viena. Legăturile cu România sunt însă dintre cele mai intense. Redacția din Blaj face schimburi regulate de periodice cu alte redacții din România: Telegraful, Curierul financiar, Românul din București, Convorbiri literare, Gazeta de Bacău, Gazeta de Focșani, Vocea Covurluiului din Galați etc.
Munca de redacție, aproape în întregime, era dusă de către Ștefan Pop. Numere întregi erau scrise de el. Colaboratori mai de seamă au fost: E. Brote, D. Comșa - profesor la Școala de agronomie din Mediaș -, I. V. Barcianu, F. E. Burcucelu, F. S. Iancu, I. Roman și N. N. Crucin. Articolele privind comerțul, meseriile, creditul, sunt importante cu atât mai mult cu cât unele conțin accentuate note de critică socială și antiguvernamentală. De multe ori sunt tratate problemele industriei, agriculturii și comerțului din România, reproducând articole din ziarele de peste Carpați sau publicând articole special scrise pentru Economul de către intelectuali din România (ex. P. S. Aurelian)
TEODOR PAVEL
(Va urma)
