Reorganizarea creditului potrivit noilor cerințe a fost dezbătută de Șt. Pop în strânsă legătură cu problemele industriei, îndemnând la înființarea băncilor de credit pentru combaterea cămătăriei, “ujură neînfrînată, culmea tuturor calamităților care domnește în timpul de față” și una din cauzele “pentru ce sărăcește poporul nostru agricultor”, nu scapă din vedere și noile forme de exploatare ce le deschid astfel de instituții. De pe această poziție, salutând înființarea băncii românești “Albina”, critică acele paragrafe din statutele ei ce permit îmbogățirea marilor acționari pe spinarea țărănimii.
Merită semnalat faptul că Șt. Pop, aproape fără excepție, trata problemele economice ale Transilvaniei în strânsă legătură cu România. El susținea orientarea firească a comerțului spre piața României, anunța cu satisfacție nedisimulată înființarea întreprinderilor cu capital românesc, publica diverse statistici sau reproducea articole întregi din ziarele de peste Carpați. În timpul războiului de independență promovează intensificarea legăturilor comerciale ca formă de susținere a cauzei naționale și salută înființarea la Sibiu a comitetului de femei pentru ajutorarea soldaților români, îndemnând la imitarea exemplului patriotic. Victoria de la Plevna, ce a provocat explozii de entuziasm la toți româniți din imperiul Austro-Ungar, și a cărui ecou în presă cu greu putea fi stăvilit de cenzură, este salutată de Șt. Pop în chip original: un foc mare este aprins pe dealul din Petrifalău, din apropierea Blajului, vestind conaționalilor săi glorioasele fapte de arme. Toate acestea erau manifestări vădite ale luptei pentru unitatea politică.
Pe plan social, articolele sale de presă, trădând radicalismul burghez al autorului, fac fără excepție ecoul aspirațiilor păturilor sărace ale țărănimii române. Semnificative în acest sens, prin însăși titlul lor, sunt articolele “Pentru ce sărăcește poporul agricultor”, “Poporul și speculanții sau cămătarii”, “Urcarea darei de pământ și poporul din punct de vedere economic”. Acestea permit alăturarea concepției lui Șt. Pop la poziția grupărilor radical burgheze și chiar apropierea sa de programul cercurilor socialiste din România. Edificatoare în acest sens sunt și colaborările sale la periodicele din București între 1882-1890. Justețea observațiilor sale cu privire la iminența unor răscoale țărănești și critica guvernanților din România pentru starea de mizerie a țărănimii ne apare cu atât mai îndreptățită cu cât peste puțin timp focul răscoalelor țărănești din 1888 dezvăluia profunda nedreptate socială din lumea satului românesc.
Un alt aspect ce reiese din publicistica lui Șt. Pop este corelarea chestiunii progresului social-economic cu aceea a formării cadrelor calificate într-un sistem de învățământ modern și accesibil maselor populare. “Foaia scolastică”, redactată o vreme de el ca supliment al ziarului “Economul” din Blaj, și celelalte articole publicate relevă o avansată concepție socială și pedagogică a lui Șt. Pop. El afirmă drepturile școlii românești împotriva legilor școlare Eötvös și Trefort ce vizau deznaționalizarea elementului românesc din Transilvania, iar în România critică dezinteresul claselor dominante pentru culturalizarea maselor populare. Sunt nenumărate articolele sale ce militau pentru înființarea școlilor populare la sate, pentru strângere de fonduri în vederea dezvoltării învățământului secundar, pentru orientarea școlii în general spre problemele practice, utilitare. O chestiune ridicată cu multă insistență în presă de către cărturarul ardelean alături de alți intelectuali progresiști, între care se cuvine a fi citați Aurelian și E. Winterhalder, este aceea a învățământului tehnic și profesional. Școlile agricole și de meserii - spune el - “ne sînt acum chiar așa de necesare ca și pîinea de toate zilele”. Șt. Pop nu s-a limitat la a atrage atenția asupra acestei chestiuni, ci a formulat soluții practice și ușor de realizat. El este autorul interesantului proiect de înființare a unui institut superior agronomic pe domeniul Bucerdea de lângă Blaj, cu școlarizarea gratuită a fiilor de țărani.
Grija lui pentru înzestrarea școlilor cu manuale necesare constituie de asemenea o latură însemnată a publicisticii lui Șt. Pop. Tipărirea manualelor școlare “Legendariu și exercițiu de limbă” (scos în șase ediții, între 1872-1899, la Blaj), “Metodul pertractării legendariului” (Blaj 1872), “Economia rurală” (Blaj 1881), “Măsurile metrice” (Blaj 1881), precum și a studiului său “Învățămîntul agricol la sate” (București 1884), vin să satisfacă o cerință arzătoare și constituie o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea literaturii pedagogice românești a veacului trecut.
Privită în ansamblu, activitatea publicistică desfășurată de Ștefan Pop de o parte și alta a Carpaților este de natură să pună în evidență figura luminoasă a unuia din pleiada cărturarilor militanți ai secolului trecut ce și-au făcut ucenicia gazetărească la revista “Transilvania” și care s-au grupat în jurul “Astrei” de la Sibiu, având ca unic și nobil țel propășirea și unitatea națiunii române.
Teodor Pavel
