Prima acțiune este pornită în 1909 prin înființarea “secțiunii manualelor școlare” pe lângă “Biblioteca Centrală a Asociațiunii” din Sibiu. Menirea ei era de a recenza în presă manuale școlare pentru ambele confesiuni. Apoi, în anii următori, secția inițiază proiectul unui fond pentru “tipărirea manualelor” pe lângă Astra. La primul congres al profesorilor secundari, din iunie 1913, chestiunea manualelor școlare a fost dezbătută, sub toate aspectele, iar hotărârile luate au fost acceptate de toate școlile secundare românești. Or, până acum aceste chestiuni intrau în competența consistoriilor mitropolitane, reprezentând pârghia de îndrumare de către cler a conținutului procesului de învățământ.
Problema unificării și reorganizării învățământului românesc, pentru a-i întări capacitatea de rezistență față de împrejurările tot mai vitrege din Ungaria dualistă, se putea realiza doar prin concentrarea în secția școlară a Astrei a întregului corp didactic, fărâmițat până aici în zeci de reuniuni confesionale.
O veche tradiție demonstra activitatea neostenită a oamenilor școlii pe făgașul culturii naționale desfășurată în cadrele Astrei. Neajunsurile asocierii în reuniuni învățătorești pe confesiuni și inexistența unei organizații similare a profesorilor din gimnaziile și liceele românești transilvănene au fost deseori relevate încă la sfârșitul veacului trecut. Dar începutul secolului XX marchează apariția inițiativelor pentru depășirea acestui stadiu. Mai ales trezirea învățătorimii la lupta pentru ameliorarea situației sale materiale și pentru dobândirea drepturilor politice și naționale este însoțită de afirmarea prin presa pedagogică a vremii a necesității organizării ei unitare, înafara limitelor confesionale.
Strădaniile învățătorimii se vor conjuga cu cele ale corpului didactic secundar. Ideea unirii acestora sub setul Astrei este avansată în 1910 de către ziarul “Tribuna” din Arad. Printr-un articol îndrăzneț, “Tribuna” critica incapacitatea consistoriilor ortodox și greco-catolic de a coordona activitatea învățământului românesc și lansează apelul constituirii în cadrul Astrei a mult visatei “reuniuni a profesorilor secundari”. Soluția era simplă: toți profesorii din licee, gimnazii, seminarii, școli reale, normale sau comerciale vor fi declarați “membri ordinari sau corespondenți” ai secției școlare Astra. Acestora urma să li se adauge reprezentanții reuniunilor învățătorești în secția școlară. În felul acesta, convocarea de aici înainte a membrilor secției școlare în ședințele prevăzute de statut însemna în fapt convocarea congresului corpului didactic românesc din Transilvania, sub egida Astrei.
(Va urma)
Teodor Pavel
