Funcționarea guvernului generează incertitudine, deși rolul său ar trebui să fie acela de a stabili un cadru stabil al funcționării și dezvoltării economico-sociale.
În teorie, conform modelului nostru mental dominant, guvernul este actorul care stabilește cadrul. Este un factor de stabilitate, un reductor de incertitudine într-o lume aflată în schimbare, lipsită de predictibilitate. Este un factor care acționează pe termen lung, în timp ce actorii privați și piața acționează pe termen scurt.
Așa apare a fi în teorie dar în practică, situația este destul de diferită. Astăzi, guvernul a devenit un factor de incertitudine: acțiunile sale din ultimele săptămâni se înscriu cu brio în zona incertitudinii, în categoria haosului decizional și al “talentului” de creator al stresului și al debusolării nu doar al mediului de afaceri, dar și al simplilor cetățeni, fie ei pensionari sau salariați.
Au devenit o realitate aproape zilnică declarațiile contradictorii ale diverșilor miniștri, membri ai aceluiași guvern și ai aceleiași coaliții. Se schimbă poziții și opinii de la o zi la alta sau, și mai grav, se renunță brusc la unele măsuri susținute cu patos de către domnul prim ministru la sugestiile unor “specialiști” de la ANAF, cum este cazul renunțării la măsura privind plafonul plăților cash. Discuțiile interminabile asupra legii pensiilor au scos în public “propuneri și soluții” total diferite ale Ministerului Muncii față de cele ale Ministerului de Finanțe, iar situația nemaiîntâlnită de la ședința de guvern din data de 9 noiembrie, probabil că va rămâne în istorie. După multe discuții în cadrul coaliției, acordul guvernului asupra legii pensiilor a fost blocat deoarece domnul ministru de finanțe, susținând declarația domnului președinte al PNL, a refuzat să semneze legea, sub motivul că nu sunt banii necesari creșterii pensiilor. După două ore, a revenit și a declarat că sunt bani.
Ce să creadă pensionarii? Ce să înțeleagă din aceste “jocuri” politicianiste? Ce speranță să aibă? În cine aibă încredere că vor avea, în sfârșit, o clarificare a viitorului lor?
Sunt exemple grăitoare ale inconsecvenței actului guvernamental.
Inconsecvența, această lipsă de logică și de realism, este consecința luării unor măsuri fără nicio consultare, fără niciun studiu de impact și, în cele din urmă, fără niciun motiv real.
De ce se mărește, se indexează sau se impozitează cu un procent sau altul, la o dată sau alta? Nimeni nu știe. Măsurile par a fi luate pe un colț al mesei!
Dar nu acest mod total aberant de luare a deciziilor este cea mai serioasă problemă. Cel mai grav lucru este că, atunci când se ia o decizie în acest fel, cu consecințe, dintre care multe sunt total imprevizibile, este extrem de probabil că va trebui să ne întoarcem, să schimbăm legea, probabil în grabă, ceea ce este cel mai rău lucru.
Dintr-un actor pe termen lung, statul devine un actor conjunctural și imprevizibil, pentru mediul de afaceri și cetățeni. Cine mai poate să-și organizeze sau să-și planifice afacerile sau bugetul personal în aceste condiții? Fie că este vorba de o gospodărie care dorește să cumpere un apartament sau să închirieze unul, fie că un dezvoltator trebuie să decidă începerea construcției, fie că o municipalitate trebuie să-și organizeze planificarea urbană, nimeni nu mai poate acționa corect și eficient.
În absența unor programe sau strategii pe termen mediu și lung, guvernul încearcă să rezolve situații punctuale prin noi reguli, de obicei ordonanțe de urgență. Or, cu cât există mai multe reguli, cu atât mai mult se contrazic între ele, prin urmare, cu atât sunt mai puțin aplicabile și, în consecință, cu atât mai nesigur este mediul economic.
De ce a devenit guvernul actual un factor de incertitudine?
Una dintre explicațiile posibile este carența ideologică: guvernul nu mai are o busolă teoretică sau filosofică. Ele evoluează odată cu vremurile, reacționând la șocurile opiniei publice, cu ochii ațintiți asupra sondajelor. În loc să stabilească cadrul general, de perspectivă al dezvoltării, guvernul se amestecă direct în rezolvarea unor probleme imediate, concrete, de conjunctură.
Pentru a fi obiectivi trebuie subliniat faptul că niciun guvern nu poate elimina total și permanent factorul incertitudinii.
În afară de câțiva utopici, se știe că incertitudinea este ireductibilă și nimeni nu poate, cu adevărat, să încerce să construiască o lume în care guvernele să asigure stabilitatea totală. Dar într-o lume atât de incertă, guvernul are un rol important în obținerea stabilității. Este important ca el să se întoarcă la rolul său de garant al stabilității cadrului de funcționare a economiei. Faptul că există schimbări - pentru că lumea se schimbă în moduri imprevizibile - este normal și inatacabil. Dar există o nevoie urgentă de revizuire a proceselor sale decizionale. Nu este corect ca deciziile care au un astfel de impact asupra vieții cetățenilor să fie luate cu atâta ușurință și ca inconsecvența să domnească într-o asemenea măsură.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
