Memento - Tatăl și fiul. Două modele de curaj

Distribuie pe:

Oscar Steinhardt și fiul său - Nicolae Steinhardt. Tatăl, fost director al unei fabrici de mobilă și cherestea, a fost rănit în bătălia de la Mărăști și decorat cu “Virtutea militară”. Fiul, Nicolae Steinhardt, condamnat în perioada comunistă la 12 ani de muncă silnică, a refuzat, sub tortură, să își trădeze prietenii. Botezat în închisoare, Nicolae Steinhardt s-a călugărit la Mănăstirea Rohia. Scrie un tulburător Jurnal al fericirii în care citim: “Numai creștin fiind mă vizitează - în pofida oricărei rațiuni - fericirea. Mai fericit este a da decât a lua”. (Însemnare de prof. dr. IULIAN BOLDEA)

Descurcă-te!

Mă refer la din ce în ce mai folositul și mai răspânditul verb “a se descurca”, unul dintre cele mai abjecte și mai odioase din lexicul românesc. A-i spune cuiva: “descurcă-te” înseamnă a lansa o invitație la mită, șperț, minciună, lingușire, fățărnicie, furt. “Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce știi, orice-ar fi, numai să iasă treaba ori să existe aparența că a ieșit. “Descurcă-te” este expresia verbală, activă și nocivă a supremei șmecherii... Mărturisesc că este un subiect care mă obsedează. Simt șmecheria cum târcolește în jurul nostru, asemenea unui duh rău și cum vrea să ne prindă în lațul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastră, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu “a se descurca”: verbul “a răzbate.” Numai că “a răzbate” avea cu totul altă conotație și ducea la cu totul alte valori. Răzbătător era omul care, prin muncă și capacitatea sa, înfrunta și înfrângea greutățile vieții, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa.

Nicolae Steinhardt - “Primejdia mărturisirii”

Lasă un comentariu