Odată cu trecerea anilor ne punem întrebări legate de existență, de rostul și rolul nostru pe pământ. Privind înapoi, de la o anumită vârstă, vedem tinerețea ca pe un balsam, ca fiind partea cea mai frumoasă a existenței noastre. Dar ea trece, se duce și ne gândim la etapele următoare ale vieții! Oare cum va fi viața la 50, 60, sau 70 de ani?
Oare am să apuc acei ani? Și dacă da, atunci cum va fi?
Am avut plăcerea și onoarea să discut cu unul dintre cei mai vârstnici oameni din comuna noastră. Un bărbat mic de statură, dar încă vioi, pedant și atent la detalii. S-a scuzat că, din păcate, auzul nu mai este ca altădată, dar cu ajutorul soției am reușit să ne înțelegem și să schimbăm câteva impresii.
- Nu pot spune că sunt falnic și nu mă doare nimic! Aș minți. Dar sunt efectele trecerii anilor peste chipul și trupul omului.
Încearcă parcă să se scuze trădând emoția, stingher la gândul că povestim despre el, despre viața trăită.
- Ați ajuns la 95 de ani! Ce vă face să priviți, cu speranță, un nou răsărit de soare?
- Am muncit toată viața mea! Am fost tâmplar. Nu am făcut excese. Am avut o viață liniștită lângă o soție iubitoare. Mă trezesc și încerc să fac ceea ce făceam tot timpul. Am un mic atelier unde mai meșteresc lemnul. Încerc să nu mă las doborât de timp.
- Dacă ar fi să vă gândiți la momentele frumoase ale vieții, ce secvențe v-ar reveni acum în minte?
Răspunsul a venit instantaneu:
- Cred că ar fi căsătoria noastră! Îmi spune cu nostalgie, privind-o pe soția Erzsi și strângând-o de mână. Emoționant și elocvent moment.
Apoi sunt, bineînțeles, momentele trăite alături de copii. Un loc aparte îl au albinele! Mi-au plăcut dintotdeauna și eram fericit atunci când eram între ele.
- Sunteți credincios?
- Da. Bineînțeles! Nu am fost un om care să-și facă o cauză sau un scop în sine din cunoașterea amănunțită a religiei, dar am simțit mereu că Dumnezeu este lângă mine!
- Poate că sună un pic brutal, dar credeți în viața de după moarte?
- Sigur că da! EL a fost lângă mine aici pe pământ și am convingerea că nu mă va părăsi nici acolo, în împărăția cerurilor.
- Frumos spus! Ce sfat le-ați da tinerilor în general cât și celor care își întemeiază o familie?
- Pot să vă dau exemplul nostru! Iubirea și apoi respectul față de persoana dragă. Înțelegerea și liniștea în casă unește și creează armonie în familie. Asta am transmis și copiilor noștri și sper ca ceea ce au trăit să fie povață și pentru nepoți.
- Cum priviți viața trăită mai demult și ceea ce este în zilele actuale?
- Cred că acum este mai ușoară. Mă refer că atunci, în diferite domenii, munca era mai mult fizică. Acum tehnologia a ușurat ceea ce părea greu la un moment dat. Plus libertatea! Puterea de a alege ce vrei. Libera circulație. Dar nu mă plâng! Am muncit și am avut o viață îndestulătoare, ceea ce doresc tuturor! Cred că pasiunea și convingerea în ceea ce faci sunt lucruri esențiale, valabile și atunci, dar și acum!
- Revenind la pasiunea pentru albine, credeți că a avut un rol în menținerea sănătății dumneavoastră?
- V-am spus! Viața liniștită, armonia sufletească, rutina zilnică făcută cu calm și cumpătare pot duce la o viață lungă și împlinită! Noi și acuma, la ora 9, avem micul dejun, apoi amiaza și la ora 19 cina! Așa am trăit și ne-am obișnuit cu acest lucru.
Ne-am îndreptat, apoi, spre atelierul unde se întoarce mereu cu plăcere. “Eu mai rămân un pic aici!”- mi-a spus, apucându-se de meșterit!
Ne-am strâns mâna și i-am spus la revedere.
- Multă sănătate, domnule Pal Karoly!
- Mulțumesc! Asemenea vă doresc!
ALEXANDRU CIULA
