Argument
Din școala generală am început să scriu povești, apoi, în timpul liceului, am scris poezii, care au fost publicate în presa locală a acelor vremuri și pe care le citeam în spectacolele Cenaclului “Excelsior”, condus de regretatul profesor Ioan Mașca. În timpul facultății am reînceput să scriu eseuri și proză, la îndemnul profesorului Avram Tripon, care avea un slogan interesant și motivant pentru toți studenții domniei sale: “Eu știu, vreau și pot”. Ulterior am postat o parte din scrierile mele și pe rețelele de socializare, mulți dintre prieteni regăsindu-se în ceea ce scriu și îndemnându-mă să le public.
Autoarea
Când viața e turnată în profilul unui roman
Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2023
Un roman prea personal pentru a rămâne doar un simplu text. Acest joc de cunoaștere-autocunoaștere, vădire-ascundere de fire ce ni-l propune Ani Teglaș în romanul său nu e nou, dar îl propune ca pe un joc secund, o respirație duală a propriei sale existențe. Nu vă pot povesti romanul, nu-i rostul meu, dar pot să vă provoc să-l priviți prin ochii plini de candoare ai personajelor. Lamele de liniște, striații pe corneea durerii personale, fiecare pagină e un efort de demitizare a unei traume, a unei dureri zâmbite acum. De aceea cred că nu avem de a face cu un roman oarecare, ci cu o încercare a femeii-autor de a descifra propria noastră lectură. Pare că așteaptă să-i scriem în josul paginii un răvaș de înțelegere, de asumare a profilului său hermeneutic. Texte scurte. Grabnic validate de citit. Se aruncă direct în adânc de inimă și se reîntorc .
A ascultat, trăit, adâncit, meditat. Acum e vremea scriiturii. Efortul autoarei merită recompensat cu o lectură atentă. Luați textul în inimă și decojiți-l! E vremea răbdării și înțe
legerii. În fond, cum să nu filosofăm.
* * *
Ce ne propune Ani Teglaș (Pop) în “Eseuri pe un colț de suflet” este o limpezire a omeniei din noi. Nu e numai inspirație, ci refuzul de a ne lăsa să respirăm aerul toxic al ne-cuvintelor ce zdrobesc cu răutate liniștea meditației și hotărâta melancolie a Împărăției cerurilor. Ceea ce nu-mi pare puțin pentru vremea vremuită și viermuită de urâtul de acum.
Părintele Constantin Necula
