Domnului Klaus Iohannis, Președinte al României,
Doamnei Maia Sandu, Președintă a Republicii Moldova
1. 3 Agenții serviciilor rusești de la Chișinău, susținuți de “experții” din București
Pentru a evita orice interpretări tendențioase sau speculații gratuite, confirm că românii basarabeni nu confundă clasa politică de la București cu România, iar criticile lor vizează doar nepăsarea, miopia și lașitatea unor persoane concrete și instituții, care au adus prejudicii intereselor naționale, Țării și românimii de pretutindeni. Românii basarabeni au manifestat totdeauna o dragoste nemărginită față de poporul român și România, fie că se aflau în lagărele de exterminare din Siberia, în închisorile rusești sau în căutare de pâine în imensitatea imperiului. Indiferent de teroarea exercitată de Moscova, românii basarabeni și-au dorit și își doresc un singur lucru - să fie nu în afara, ci în interiorul României, rămânând Acasă, la vatra lor părintească.
O analiză nepărtinitoare ar demonstra că o contribuție aparte la diminuarea curentului românesc din Basarabia revine unor “experți” și politicieni din București, care au făcut paradă electorală din Idealul Reîntregirii Naționale, susținând indivizi și forțe antiromânești la Chișinău (a se cerceta cazul liderului Frontului Popular, Iurie Roșca, și al rețelei sale de “cârtițe ale lui Dughin, ideologul lui Puțin”, extinse în tot spațiul românesc). Schimbarea paradigmei de Reîntregire în favoarea “unificării invizibile” și “pragmatismului” a adus în prim-plan “băieții șmecheri” de pe ambele maluri ale Prutului, care au persiflat “podurile de flori” și s-au specializat pe “facerea banilor” (de ex., în anii de “glorie” Năstase-Iliescu, un pașaport românesc cu cetățenie redobândită se vindea cu două-trei mii de euro etc.). Proiectele finanțate de București de zeci de milioane de euro, în majoritatea lor, au mers netransparent spre instituțiile de stat și soluționarea problemelor curente, nu spre programe educative, de vindecare a mentalităților colective, de reconstrucție a identității românești a populației îndoctrinate fără întrerupere de propaganda de la Moscova. În ansamblu, relațiile ruso-moldo-române după anul 1992, reprezintă o ecuație cu foarte multe necunoscute, fără a se cunoaște, până la căderea președintelui I. Dodon, locația adevărată a centrului sau centrelor de comandă. Merită să se știe că după agresiunea de la Nistru din 1992 forțele românești organizate au fost penetrate de agentura străină și acaparate de Moscova prin liderul Frontului Iurie Roșea (de altfel, susținut de președinții Ion Iliescu și Emil Constantinescu), iar după căderea dânsului, în anul 2009, în prim-plan au apărut personaje slabe, fără viziune și abilități politice, care nu au avut capacitatea să unească și să dezvolte Mișcarea unionistă. Asocierea și cooperarea unioniștilor parlamentări cu puterea oligarhică (2010-2018) a dezamăgit atât de mult electoratul românesc, încât la alegerile din 2019 partidele românești au rămas în afara Parlamentului.
În rezumat: prezența serviciilor rusești în instituțiile de putere ale statului moldovenesc, lipsa unei strategii clare, timp de trei decenii, a statului român față de R. Moldova a creat mari confuzii și neînțelegeri în tabăra de orientare românească, descurajând-o și fragmentând-o în diferite partide rivale. Revanșa nomenclaturii agro-comuniste din 27 februarie 1994, pendulările ridicole ale politicienilor moldoveni între Est și Vest, încercările slabe de a scăpa din îmbrățișările sufocante ale Rusiei, intențiile mafiei naționale de a obține o autonomie cât de cât în cadrul rețelei mafiotice imperiale, dirijată și protejată de serviciile secrete rusești în tot spațiul post-sovietic, au transformat R. Moldova într-o pradă ușoară, sărăcind-o și golind-o de forța de muncă (de la 4,5 milioane de locuitori în 1989, la 3,2 milioane la recensământul din 2014). Statul moldovenesc a deviat total de la conținutul, spiritul și prevederile Declarației de independență și a dobândit caracteristicile unei gubernii tipice din Federația Rusă, fiind dirijat de servicii, oligarhi, mafie, clanuri banditești concrescute cu politicienii și partidele de la guvernare. La finele mandatului de președinte (24 decembrie 2020) al lui Igor Dodon, statul moldovenesc era o clonă rusească, o prelungire a Rusiei până la Prut, în care puterea de la Chișinău avea doar libertatea de a jefui în interes personal bugetul, sistemul bancar și economic, resursele, exportul și populația, iar miliardele adunate să le împartă cu patronii de la Moscova.
(Va urma)
Memoriu elaborat de Alecu Reniță, deputat în Primul Parlament, votant al Declarației de independență față de Rusia imperială
